Sper ca nu m-am apucat sa dezvolt personalitati multiple, insa mi-e si mie greu sa inteleg cum de pot fi atat de sincronizata cu tot ce ma inconjoara si in acelasi timp in mine sa se caste o prapastie in care tocmai s-a dus orice urma de sentiment fata de relatia mea cu masculul.
Cu alte cuvinte sunt fericita cu puradeii, sunt fericita cand ies cu bicla si fac trasee prin padure, sunt fericita cand mananc inghetata si cand vad filme frumoase.
Sunt profund disperata de cate ori dau cu ochii de mascul, pentru ca zilele astea cauta cearta din absolut orice. Indiferent ce-i spun, e motiv sa o ia razna si sa imi spuna ca il atac.  Asta include chiar si „buna-dimineata”. Da, e ireal ce se intampla. Nu stiu care sunt motivele pentru care se comporta asa, si sincer nici nu-mi mai pasa. Nu mai incerc sa repar nimic, nu mai pot, nu mai am rezerve pentru asa ceva.

Incerc sa ignor ca exista, pur si simplu, iar atunci cand trebuie sa intru in contact de vreun fel cu el, imi pastrez distanta si nu mai incerc sa ii explic nimic. E mai simplu si mai putin dureros pentru mine.

Atata timp cat exista frumusete in lume, viata mea va fi frumoasa.

4 responses to “

  1. nu stiu, zau…e ceva in aer…si balaurul casei e la fel de nefe…am si zis ca daca nu pleaca curand de acasa la tzara o sa ajung sa ii musc carotida jos ca un caine…

  2. campuri de rapita galben-crud…

  3. E doar o perioadă – nimica serios.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s