de-ale copiilor


Astazi m-am surprins rugandu-l pe pufulete sa iasa din masina de spalat vase, si mi-am dat seama ca daca m-ar auzi cineva, s-ar amuza de chinurile mele si de ingeniozitatea pufulosului.
In mod curent spun chestii de genul asta: nu mai suge cablul, scoate degetele din priza, iesi din masina de spalat vase/rufe, nu manca din gunoi, scoate mana din galeata de gunoi, nu mai turna apa pe jos – iar daca ai turnat apa pe jos te rog nu te tavali prin balta, nu mai calca pe biscuitii care-ti cad din mana, nu freca banana de covor, nu te mai bate cu lemnul ala peste burtica/cuc.. etc..

Ieri am venit acasa dupa ce-am fost cu pumpkina un pic pe afara, si il intreb pe pufulakis: eh, ai fost cuminte? La care el scuturand capul: niu!
Am intrebat-o pe mama daca a fost cuminte, si mi-a zis: pai nu l-ai auzit? N-a fost ! A tras de prize, de cabluri, a facut numai prostii..

M-a bufnit rasul si l-am pupat cu sete pe obrajii grasi. Dragul mamii drag!

Azi dimineata eram in bucatarie, iar el mesterea prin sufragerie. Strig din bucatarie: ce faci acolo? faci prostii? La care pufu: da!
Razand deja, ma duc in sufragerie si-l gasesc indesat sub birou, unde trasese mouse-ul dupa el si alternativ mesterea la mouse si tragea de cablurile de pe acolo.

Ma uimeste sa vad cat de bine intelege ce vorbim, pentru ca el de vorbit n-o prea face. Zice mama, tedy, tata (care inseamna mai mult „gata” decat „tata”, pentru ca lu’ taxu’ ii zice maama), dush, tschuss (nemtescul pentru „pa”), blumen pentru floricele, in rest ingana alte cuvinte iar eu cumva deduc din silabe si tonalitati ce-ar vrea sa spuna.
Din cauza asta aveam senzatia ca nici nu prea pricepe ce ii spunem, pana cand am observat ca daca ii cer ceva, sau il intreb ceva, imi aduce sau imi raspunde asa cum poate🙂

Cu pumpkina a fost usor, ca asta a vorbit de la 6 luni jumate incontinuu. La 10-11 luni forma deja propozitii simple, iar la un an si jumatate  puteai purta conversatii normale cu ea, chiar daca mai stalcea unele cuvinte.
Pufulete e mai puturos la capitolul asta, dar nah, e mascul, asta asteapta sa ma uit in ochii lui si sa-i ghicesc  dorintele. Ceea ce si fac, spre amuzamentul meu disperat. Oare chiar o sa ma transform intr-o mama de baiat?

Zilele astea pumpkina se comporta ca o adolescenta. Tranteste usi, izbucneste in plans la cea mai mica opozitie din partea noastra atunci cand vrea ceva, camera ei e un dezastru, se uita dupa baieti si-si petrece mare parte din timp in fata oglinzii proband haine, combinandu-le si dandu-si cu chestii sclipicioase pe mutrisoara.
Daca la nici 6 ani face asa, mi-e pur si simplu groaza de ceea ce va urma :))

Pe de alta parte este iubitoare, din cand in cand ma si asculta cand o rog sa faca ceva ( atat de rar, incat sunt mega-fericita cand o face), il iubeste pe pufu iar pufu o adora pur si simplu.
Chiar daca e asa ametita si nu-i pasa decat de haine, muzica, baieti si smacuri iar in restul timpului zici ca-i fumata, asa se uita la tine cand vorbesti cu ea, are momente cand imi dau seama cat de mica si de dulce este.
Ca atunci cand eu il schimbam pe pufu de pampersi in dormitor si-am auzit o bufnitura in camera ei. Am strigat-o si am intrebat-o daca e ok, pentru ca am crezut ca a cazut. Mi-a raspuns senina ca i-a cazut ceva din mana, si ca daca cumva s-ar fi lovit, ar fi plans.
Eu plang foarte rar, si numai cand ma doare sufletul, nu-mi aduc aminte sa fi plans de durere fizica vreodata desi sunt sigura ca am facut-o. Cu totii o facem cand suntem mici. De-aia m-a lovit cumva afirmatia ei, pentru ca uneori uit ca e atat de mica, uit ca ea cand se loveste plange iar eu pup din reflex, desi ea nu mai crede ca pupicii mei sunt vindecatori. Prefera un plasture sau o compresa, iar pupicul sa i-l dau pe obraz. E destul de mare incat sa ceara o compresa in loc de pupici, insa destul de mica incat sa vrea in brate atunci cand o doare ceva si nu numai atunci.

Ieri le-am facut spaghetti cu sos, si am lasat-o pe ea sa taie un catel de usturoi cu „cutitul adevarat” nu cu ala mic al ei. A fost extrem de mandra, dupa asta a spalat timp de o ora si ceva biberoanele lui pufu si doua farfurii in chiuveta, a iesit de acolo incretita toata. Eu am fost fericita ca a avut ocupatie, ea pleznea de mandrie pentru ca m-a ajutat :))

Tot ieri cand am iesit un pic cu ea afara cu bicicletele, s-a intors la un moment dat spre mine si-a zambit intr-un fel care m-a topit. Era atata dragoste si bucurie in zambetul ei, ca o sa tin minte toata viata momentul ala.

Mhhhh.. ar trebui sa ma duc in bucatarie sa inventez ceva pentru pranzul pufulosului. Pufulos care nu mai vrea mancare de bebelusi, ci mancare pentru oameni mari, ca doar si el e om, nu? Iar eu imi storc creierii ce sa-i mai gatesc, sa nu semene a mancare de bebelusi ca nu o mananca. Ma bate gandul sa-i trantesc o friptura in fata, sa se descurce cu ea cum o sti :))

8 responses to “de-ale copiilor

  1. …si el sa scoata servetul si sa inceapa sa manance nonsalant, eventual si cu degetul mic pe sus😀

    • :)) mananca singur, dar nu prea nonsalant :))

      • Imi imaginez cam cum… sau cel putin stiu ca exista faze in care se folosesc instrumentele de mancat, dar functia de apucat mancarea e nici macar secundara, doar pot sa improaste continutul cu mult mai mult succes :-))

  2. :)))))) exact! mancarea e mai mult pe ochii mei, pe pereti si peste tot in afara de interiorul guritei lui :)))

  3. draga, nu te stresa, cunosc cel putin doi baietei de 2 ani jumate care inca nu zic nimic mai mult de mama si tata. eu cica la un an si doua luni spuneam povestea caprei cu trei iezi. :))

  4. citind ce ai scris asa de frumos, imi dau seama ca cel mai simplu m-am descurcat cu copilul cand l-am implicat in activitati.
    A varsat apa pe jos? i-am dat o carpa sa stearga. ( ei, ca dupa aia varsa constant, e altceva). Facem salata? spala tu legumele ( castravetele a fost spalat cu detergent de vase…dar astea is amanunte )
    etc.
    Tre sa le repet mai des – controlez cel mai bine situatia asa:D

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s