N-am mai scris in ultima vreme, ca n-am avut chef.
Am fost ocupata cu mersul la ginecolog (fibromul e la fel de mare, iar doctorul a decretat ca-s sanatoasa tun si ca am un uter foarte frumos si foarte mic, doar 3 cm – ceea ce m-a flatat pana in adancul feminitatii mele :)), cu alergatul cu pumpkina pe la doctori ca sa terminam odata cu durerile de toate felurile, cu pufu care imi intoarce casa pe dos de cateva ori pe zi, si cu masculul care e la fel de cyborg ca intotdeauna.
Omul asta nu manifesta absolut niciun sentiment uman, doar necesitati fizice gen mancat, cacat, dormit.
Azi-dimineata s-a trezit si el ca nu ne-am mai futut de vreo 2 luni si ceva, si s-a apucat sa imi traga in jos de pantalonii de pijama in timp ce eu spalam niste vase.
I mean really? Asa isi manifesta dorinta un barbat de peste 30 de ani, care n-a mai fost interesat de nevasta-sa de mai bine de 2 luni?
Nu tandrete, nu pupaturi, nu strans in brate.. tras de pantaloni si de sfarcuri. Ca uitasem sa precizez ca celalalt gest tandru a fost trasul de sfarcuri.
Iar eu chiar n-am chef de el. O sa se simta profund lezat ca n-am chef de futut, si n-o sa mai dea niciun semn cel putin juma’ de an. Dar plm, cum sa am chef sa o fac cu unul care nu-mi da absolut nimic din ceea ce am eu nevoie? Niciun pic de atentie, tandrete, dragoste, intre noi nu exista niciun fel de contact fizic. Cand trece pe langa mine se fereste ca de un colt de mobila, ca nu cumva sa ma atinga din greseala. Iar eu sa il vreau acum, doar pentru ca i s-au umflat lui ouale?
Cat de idioata am fost sa il iubesc pe individul asta????
Din fericire vad ca imi trece. Mi-e din ce in ce mai usor sa nu ma mai enervez din cauza nesimtirii sau imbecilitatii lui, mi-e din ce in ce mai usor sa nu mai sufar pentru ca nu ma atinge sau pentru ca nu ma baga in seama.
In sfarsit am ajuns acolo unde a vrut el sa ajungem in tot timpul asta: pe mine ma doare in cur daca vine sau daca pleaca, daca e viu sau mort, iar el e liber sa faca ce vrea.
As da foc in mine tuturor resturilor, un foc ritualic, sa curat tot ce-a mai ramas, sa pot sa o iau de la capat curata si plina de energie.
Sa o iau de la capat nu inseamna neaparat sa intru intr-o relatie noua. Vreau doar niste liniste. Sigur ca vreau si sex, si tandrete, atentie etc.. dar toate astea le pot obtine si fara sa am o relatie d-asta cu drepturi si obligatii.
Vreau doar sa ma pot bucura linistita de copiii mei, de viata, de tot, fara frustrari, dureri, disperari inutile.
As vrea ca viata mea sa fie pur si simplu fericita. Am aproape 38 de ani, as zice ca e cazul sa traiesc si eu omeneste macar de-acum incolo.
my own private coconut island 
asa este..nu, nu gresesti..
e trist cind o relatie ajunge aici… si eu m-am enervat cind mi-am pus intrebarea „cum am putut sa-l iubesc atit de mult pe individul asta?” cum l-am putut vedea altfel decit e? sau era altfel? am fost eu oarba sau el chiar s-a schimbat intr/atit de mult incit e alt om? era la fel si doar a mimat ca e perfect? n-am gasit raspunsuti/explicatii la toate astea nici pina acum, si-am divortat de peste 10 ani. oamenii nu se schimba radical, deci ceva din tot ce ne nemultumeste la un moment dat exista si inainte, dar fie era bine mascat, fie nu vedeam noi. Ei joaca un rol pina ne „cuceresc” si ne declara bun personal, dupa care dau masca jos si treptat, preludiul se reduce progresiv la 2 minute… apoi la gesturi de genul celor povestite de tine. Pe linga suferinta noastra, a femeilor, mai e si cea a copiilor, care simt, ca niste mici salbaticiuni, ca ceva nu e in regula. Si asta doare cel mai tare.
da, faptul ca cei mici isi dau seama ca ceva nu e in regula, asta ma doare cel mai tare. si ca fiica-mea e atat de speriata de ideea ca taica-su ar putea pleca pentru totdeauna, incat de cate ori discutam noi in contradictoriu, de fiecare data se baga in discutie si ii ia partea. ca nu cumva el sa se supere si sa plece.
pacat. pacat ca doi oameni ajung atat de coplesiti de toata rutina… traitului incat uita sa se bucure unul de celalalt. pacat ca el a uitat ca esti femeie si ai nevoie de ceva mai mult decat de tras de sfarcuri. dar (pentru ca intotdeauna exista un „dar” undeva) eu raman la ideea mea ca totul pleaca de la comunicare…mai precis lipsa ei. incearca sa i le spui pe sleau, nu pe ocolite, nu sa deduca el (pentru ca ei nu le au pe astea cu dedusu` by default). spune-i ca tu te-ai fute altfel, nu trasa de țâțe timp de 5 secunde inainte. daca nu merge nici asa, cu toate spuse-n fata, atunci da, e momentul sa mergi inainte, fara drepturi si obligatii.
chiar las impresia unei persoane incapabile sa comunice?? :))))
:))) taci tu, ca stii ce am vrut sa zic! :)))
(si acu o sa rad ca proasta la comentariul tau inca 5 minute) :))))))
imi pare rau ca ati ajuns la concluzia asta. De fapt, banui ca doar tu ai ajuns. Sunteti pe 2 drumuri diferite. Asta nu se mai poate schimba.
Eu va recomand sa faceti o pauza – sa va separati pt o perioada. Macar sa apuci sa te linistesti – directia in care esti nu e buna, totul suprapus cu oboseala si suprasolicitarea te darama. Si copiii au nevoie de o mama linistita, echilibrata, sa reactioneze calm si la momentul oportun.
P.S. sunt in acelasi punct cu tine.
imi pare rau ca nu-s singura in pozitia asta. sper ca la un moment dat sa-ti gasesti linistea si implinirea.
sau ca tine.
Scumpa, incearca sa te ingrijesti putin. Stiu ca e nasol, ca ai copii, ca n-ai timp si toate cele, insa incearca. Un pic de coafat, parfum, un sutien nou, mici glumite aruncate in timpul zilei, sigur o sa-i dea de gandit, daca altfel nu se poate.
Cat despre Pumpkina, eu credeam ca e mica mica! (cititor nou, ce sa-i faci, mea culpa). Daca te streseaza problemele cu plansul/tipatul inexplicabil in timpul noptii (ca tot scriai despre asta intr-un post anterior?) incearca un psiholog de kinderi…
Draga Marie, eu parfum port si cand ies sa duc gunoiul :)) daca am copii si n-am timp de nimic, asta nu inseamna ca-s moarta, deci nah.. la coafor nu merg pentru ca am parul foarte lung si prefer sa-mi cumpar un sampon bun, decat sa ma duc sa ma puna tanti pe bigudiuri o data pe saptamana. In fine, ce vroiam sa spun este ca eu chiar ma ingrijesc. Mai am zile in care arat ca bau-bau, evident, ca doar nu mai am 18 ani, dar oricum n-arat de 38.
Îmi imaginam că te îngrijești la modul ‘ăla’, că doar n-o umbla nespălată prin casă! Voiam să zic că poate ar ajuta o ‘schimbare’ în acest sens, cum zic englezii, that extra half an inch. Ceva în plus față de ‘rețeta’ obișnuită. Ești o femeie foarte frumoasă și te-ai menținut super după două nașteri, sunt femei care nu au copii și si-ar dori să arate ca tine (eu, de exemplu, haha!). Îmi pare rău că te simți pierdută în relația cu masculu’…shit happens, you know. Mi-ar plăcea să scrii într-o zi de cum v-ați regăsit unul pe celălalt cât copiii erau la grădiniță și v-ați tras-o prin toată casa până v-au bătut vecinii în țeavă 🙂 i just looove happy endings
:))