tot despre pufosi


Cat a fost pumpkina mica, am avut noroc si nu s-a accidentat prea grav. O singura data in interval de zece minute, la 20 de cm de mine a cazut si si-a spart un pic buza de marginea scaunelului ei, apoi a mai cazut o data si s-a lovit cu coltul ochiului de coltul masutei.
Pufu ieri a cazut si si-a retezat varful limbii. Foarte putin din varf, insa i-a curs foarte mult sange iar eu era sa o iau razna vazand la un moment dat pe servetelul cu care incercam sa il sterg, o bucatica mica de tot din limbuta lui.
Masculul l-a luat si l-a dus la spital, unde i-au prescris nurofen.
Tot restul serii am sters sange de peste tot, iar pufu arata ca un pui de vampir.
Nu m-am pierdut cu firea, dar sa-l vad asa, plin de sange si plangand de durere, e clar ca nu mi-a fost bine. Pana pe la 1 noaptea l-am tot pandit sa nu mai vomite, fiindca din cauza ca a inghitit atat de mult sange, voma.

Ma uit la el ca este atat de mic, iar eu as face orice numai sa nu sufere, insa nu-l pot baga intr-o bula de plastic.
Chestia cu protejatul copiilor ii mananca unei mame o gramada de neuroni.
De cate ori alearga prin casa si cade, imi sta inima pentru o fractiune de secunda. Cand il vad ca se invarte pe langa cuptorul incins, mi se perinda prin cap tot felul de scenarii oribile. Cand trage de lucrurile de pe mese sau de pe blatul dulapurilor din bucatarie, alerg ca nebuna sa nu puna cumva mana pe vreun obiect periculos.
Cand doarme prea linistit,  controlez sa vad daca mai respira.
Cand pumpkina era mai mica, faceam la fel.

Este un tip de paranoia cu care probabil ca voi trai tot restul vietii :))
Sa am grija de omuletii astia, totusi cred ca este unul dintre cele mai frumoase joburi din lume.
Cat de dulce e pumpkina atunci cand se cuibareste langa mine si-mi spune: ” vreau sa ma mai pufulesc un pic cu tine”. Simt uneori ca ma lichefiez pe dinauntru de atata iubire!
Cum imi rade inima in mine cand il vad pe pufulete alergand prin casa, cu carliontii lui de pe ceafa, cu copanele grasute si cracanate si cu manutele pe care le tine in sus, ca niste aripioare ca sa-si pastreze echilibrul!

Imi sunt atat de dragi, si sper ca peste cativa ani atunci cand se vor confrunta cu furtuni hormonale, cu cosuri aparute din neant chiar cu cateva ore inainte de o prima intalnire cruciala, cu prieteni pe care eu i-as agata de gard, sper ca in ciuda tuturor lucrurilor, sa nu uite cat de mult ii iubesc.
N-or sa mai vrea sa se pufuleasca cu mine, n-or sa isi mai propteasca solemn barbitele de obrazul meu in pupici de bebelus, or sa le spuna prietenilor ca „mama este ingrozitor de enervanta”, dar asta o sa dureze putin, sper.
Inima care acum isi mareste pasul de cate ori ma uit la ei, o sa rada in mine de bucurie din alte motive, mereu altele, pana la ultima bataie.

Va iubesc, pufosilor!

9 responses to “tot despre pufosi

  1. asa speri, sa zica doar: mama e ingrozitor de enervanta? :)) zic mult mai rau, trust me, ca I am there. din alea, cu „o urasc”. cum am facut si noi de altfel. stiu, noi avem pretentia ca suntem mame mai bune decat au fost ale noastre🙂. eu o am, cel putin.
    asta cu bula de plastic imi aminteste de Clementina din Smulgatorul de Inimi al lui Vian. stii care a fost deznodamantul, nu?🙂 asta de la ciob la oala sparta.

    • nu mai tin minte cum s-a terminat, am citit-o acum secole, pe vremea cand nu eram mama si n-aveam idei d-astea cu bule de plastic :))
      cat despre ce-or sa zica, imi dau si eu seama ca vor spune chestii mult mai grele, chiar daca traiesc cu speranta ca-s mai buna ca mama.

  2. Acuma m-am prins…
    Pufulache-n sus, pufuleț în jos… pufoși cât cuprinde!
    Cum îi zice lu’ mama pufoșilor?

    Pufoaică.

    • :)) nu se mai numeste pufoaica, ii zice Parka :))))
      da’ gata, nu ma mai calific, am scapat de 3 din alea 4 kile in plus, asa ca nu mai sunt chiar pufoaica🙂

      • Ei, mă bucur că te-ai amuzat.
        Am ezitat nițel… fin’că remarca mea se putea interpreta ca fiind jicnitoare… da’ la final, am zis că ce-am citit p-aici e argument dă simțu’ omorului; vorba aia… ce se vede, aia e!
        Așa c-am mers pă ce-am citit.🙂

        O să revin să amușin p-aici și să latru eventual, că prea v-ați constituit într-un partid dă mămici pufoase… tu și cititoarele tale fidele.🙂

        Ham-ham!

    • :))))))))) ok, acum ca ti-ai manifestat intentiile de a ne latra si de-a ne musca de gleznele pufoase, imi explici ca rozi si usa??

      • E doar un ajutor vizual despre cum dau io buzna în bloguri pufoase…
        (glumă, alea… că parcă văz un cor de mămici ultragiate care dau cu borcane dîn balcon după maidanez…)🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s