o mana de ajutor


In Romania nu m-am simtit niciodata acasa pentru ca nu ii intelegeam pe oameni, in primul rand. 
Rautatea gratuita, o rautate care nu era circumstantiala, ci adanc inradacinata in esenta majoritatii. Pot intelege sa fiu injurata daca il calc pe unul cu roata masinii pe pantof, dar asa, din senin sa se trezeasca cineva atat de plin de ura vis-a-vis de mine, asta nu pot pricepe.

Ce-i face pe oameni sa fie rai? In general traumele, frustrarile, proasta educatie, incultura sau pur si simplu un caracter sociopat.
Ma uitam si la pumpkina la gradinita,  este acolo un baietel care arata ca un viitor serial killer iar eu nu stiu cum sa reactionez cand il vad. Mi se strange carnea pe mine, si in acelasi timp imi dau seama ca el nu are nicio vina. Deocamdata. Si are parinti relativi normali din cate am vazut, poate ca mosteneste o gena ratacita de la un stramos psihopat, habar n-am.
Ce stiu este ca trebuie sa ne educam copiii sa fie deschisi, sinceri si toleranti, pentru a se adapta mai bine din pdv social, insa in acelasi timp sa le explicam ca pe lume exista oameni de genul haterului care cu atata amabilitate imi spune ca puii mei pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lume, sunt niste mucosi care consuma banii statului aiurea. Nu vorbesc aici despre perspectiva eronata a individului, e treaba lui daca vorbeste fara sa aiba habar despre sistem, este treaba lui daca nu ii plac copiii, dar de ce sa ii insulte pe ai mei? 
Doar pentru ca simte nevoia sa isi verse frustrarile undeva, probabil, si stie ca pentru o mama punctul nevralgic sunt intotdeauna copiii.

Asta e rautate gratuita.
In Romania mamele pot sta acasa cu copiii pana la 2 ani. Eu pentru ca mai stau acasa inca 2 luni cu pufulete, pana cand face el 1 an si 4 luni, se pare ca sunt „o parazita” . 
Pentru ca platim asigurari pentru copii si pentru noi, si asigurarile aici nu sunt 2 lei ca in Romania, si pentru ca copiii mei beneficiaza de spitalizare gratuita (fix ca si in Romania) si de medicamente compensate (tot ca in Romania, desi acolo sunt compensate pana la 80% mi se pare, si nu 100%), pentru ca la stat gradinita si cresa costa de ma ustura fundul spre deosebire de Romania, copiii mei se pare ca sunt o povara pentru societate. 

Serios? Mie personal copiii de orice fel nu mi se par o povara. Ei sunt cei care ii vor duce in spate pe cei care acum ii considera o povara. 
Ei sunt cei care vor cladi viitorul pentru generatiile urmatoare. Desigur, daca esti psihopat este mai bine sa nu te inmultesti, sunt foarte de acord. Si in cazul asta nici viitorul nu te intereseaza prea mult, probabil.

 Ce vreau sa spun si am mai spus de atatea ori, este ca ma uimeste, pur si simplu ma lasa perplexa, rautatea unora. 

Ma gandesc doar ca cel care imi scrie este o persoana singura, care are nevoie de un pic de atentie, si din pacate nu stie cum sa ceara atentie pozitiva. 
Asa ca draga persoana, vreau sa iti spun ca esti ca si mine, creatia aceluiasi Univers, suntem interconectati cu totii in mai multe feluri decat ne-am putea vreodata imagina. Ca fellow human (scuze, dar chiar nu stiu cum se zice in romana) stiu ca daca tie iti e bine, atunci procentul de fericire la nivel global va creste infinitezimal, dar va creste. Cum te pot ajuta? Este evident ca ai intrat aici pentru un motiv, asa ca daca ai nevoie de ajutor, scrie-mi.

Si nu, chiar nu incerc sa fac misto de tine. Vorbesc foarte serios. Am trecut si eu prin multe perioade negre, si m-a ajutat enorm o vorba buna, chiar daca venea prin mediul virtual de la oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata personal.
Din experienta iti spun ca nu iti trebuie doar o supapa pentru frustrarile tale, ci si sa lasi loc sa intre lumina si aer. Altfel nu vei deveni decat o sinistra gaura neagra, vei absorbi viata din cei din jurul tau si toata lumea te va ura.  

 

blomamaind@yahoo.com 

4 responses to “o mana de ajutor

  1. draga personaj de gen neutru, n-am de ce sa imi justific alegerile in fata ta. daca tu preferi sa crezi ca pe mine ma hraneste statul german pe gratis, n-ai decat.
    inteleg ca ti-e greu sa accepti ca romanii nu sunt toti tigani cu cortul plecati in germania la furat, asa ca nu mai insist in incercarea mea de a te convinge ca nu-s decat un om, cu bune, cu rele, ca toti ceilalti. cu alegeri mai bune sau mai proaste, cu momente de geniu sau de stupiditate maxima. ca si tine, sunt sigura. nu pot sa cred ca ai 4 maini si doua capete, si nici nu cred ca te-ai nascut scuipand in felul asta in stanga si in dreapta.
    chestia pe care nu ai inteles-o tu pana acum, este ca depinde numai de tine sa-ti faci viata suportabila, ca sa nu zic placuta si in niciun caz nu-i vina mea pentru ca tu traiesti asa cum traiesti.
    daca tu crezi ca in germania umbla cainii cu covrigi in coada, de ce nu te muti aici? stai si tu pe casa si masa gratuita si toarna copii, nu te opreste nimeni.

    sa ai o viata frumoasa!

  2. eu zic ca te agiti degeaba. rautatea gratuita se intalneste peste tot in mediul virtual, pentru ca, nu-i asa, cel mai usor e sa improsti cu venin din spatele monitorului. nu stie nimeni cine esti, ce-i cu tine, esti un maaare anonim si ai gresita impresie ca poti face/zice/scrie fix ce vrei tu, ca esti in siguranta la adapostul monitorului.
    asa ca, draga Blo, da-i pace haterului sa manance cacat cu doua maini in timp ce tasteaza cu cea de-a treia mana. sa incerci sa intelegi de ce oamenii sunt rai e ca si cum m-ai pune pe mine sa inteleg fizica cuantica. mai bine lasa…

  3. eu vreau sa completez aici, si sa adaug ceva pareri diferite. Fiind nascuta, crescuta, nascand in Romania, am remarcat ca bine inradacinat in subconstient e atitudinea „sa murim de grija celorlalti”. Multumim si comunismului, care ne-a indus teama, si ne-a indus ideea sa nu fim cumva diferiti, dar si sa muscam pe cei diferiti. Da, si eu sufar de asta.
    Lucru asta e inca perpetuat: ‘admiratul ‘ masinilor vecinului, invidia directa, invidia indirecta, lipsa diplomatiei, oratoricei, dar si managementul stresului si a conflictelor vine si din familie, dar si din scoala,si mai ales din societate. Toate, incununate de societatea consumerista promovata… accentueaza invidia dar si lenea. In plus, lipseste si respectul. Complet.
    Si eu sufar de din astea. Uneori reusesc sa ma tratez.

    Si eu am discutii de genul asta cu romani. Pt ca exista mari diferente intre sistemele sociale, sanatate. Dar oamenii,e in firea omului,vor sa vada numai ce ii convine.
    Uite, si tu ai info partiale: in RO, concediul de maternitate e redus la 1 an cu un procent din salariu, sau 2 ani cu minimul pe economie. Iar retete compensate…nu am luat decat la inceputul sarcinii, 2, cu o compensare de 80%. Cu boala cronica, cu medicament zilnic, aveam compensare 30%, pt care trebuia sa o ridic numai de la medicul de familie, adica sa imi iau jumatate de zi concediu ( si nu merita financiar) si care il primeam fix pt 30 zile, deci nu 31 zile cat au unele luni, si trebuiam sa fiu fix in ziua 30, nu 29, nu 31. Si as mai continua de agresivitatea farmaceuticelor pe piata romaneasca, scotand un medicament de 25 lei si inlocuindu-l cu unul pt 125, desi in occident pe primul l-am regasit inalti compusi ( in conditiile in care GlaxoSmith are exclusivitate la aces compus iar medicii sunt ‘comisionizati’ sa imi dea anumit mericament si la boli cronice nu mai ai cum sa le schimbi, o tii asa toata viata) etc
    Si eu consider ca mi-e mai usor de cand am plecat sin Ro. Dupa 1 an si ceva de la plecarea din Ro, desi am devenit o familie mai saraca decat cea din Ro, am acces la servicii mai stabile si de calitate decat echivalentele anterioare. Deci stabil, clar.
    La anumite lucruri, un timp, ma deranjau comentariile, intre timp m-am invatat sa inteleg: cine se plange, nu are probleme cu adevarat. Am inteles ca daca vreau sa ajut, ajut pe cel ce zice „am incercat si x, si y, nu mai stiu ce sa incerc.”

    Incearca sa te odihnesti, si sa nu bagi invidiile celorlalti in seama.
    Si mai important, este sa iti gasesti tu linistea – ca altfel multe altele te vor racai.

    • ce sa zic.. si noi am plecat din Ro de la un anumit standard. acolo eram cineva, aici sunt nimeni, dar pe cuvant ca mi-e mai bine asa.
      da, avem probleme financiare si inca destul de mari, insa nu murim, cumva reusim sa ne descurcam. o sa ne fie mai bine in cativa ani.
      cea de-a doua sarcina, care a fost neprevazuta, mi-a cam dat peste cap planurile in legatura cu cariera. mi-a amanat cursurile de limba cu 2 ani, asa ca acum la 3 ani de cand am venit, tot foarte prost vorbesc germana.
      din cauza asta n-am sanse sa lucrez deocamdata pe un post pentru care sunt pregatita din pdv profesional, va trebui sa ma multumesc din nou cu un part-time pe undeva, asa cum am avut inainte de sarcina.
      da, e greu din foarte multe puncte de vedere, dar de intors nu ma mai intorc. m-am saturat si de lupta cu sistemul si de mizerie, si de tot.
      pe copii ii invat romana, pentru ca vreau sa stie de unde au venit, pentru ca este limba in care eu gandesc si simt, iar daca circumstantele ar fi fost diferite, as fi fost fericita sa traiesc acolo pana la adanci batraneti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s