acasa mea


Uneori cred in semne. Ca atunci cand visez ceva si stiu ca asa e, sau ca atunci cand simt ceva si stiu ca asa se va intampla. 
Alteori scriu de trei ori la rand War in loc de wat.. Incercam sa scriu watch, si-mi iesa war. O fi un semn? Candva am visat ca-mi ascuteam cutitul si-l ascundeam in cizma, apoi asteptam ruseste inainte sa plec undeva, habar n-am unde. Si-asa a fost, am avut nevoie de cutit, si bine ca am avut cizme cu carambi inalti, sa-l pot ascunde acolo. 
Pentru cine a intrat mai de curand pe-aici si nu ma cunoaste: e doar o figura de stil, da? Deci n-am veleitati de cutitas. Doar zic cum a fost. 

Ieri mi-am dat seama ca se apropie decembrie 2012, apocalipsa and shit. Asta in contextul in care tre’ sa platim aia aproape 900 euro diferenta la caldura+ apa din mai pana in decembrie trecut. Plm, apocalipsa parca suna mai bine decat ideea ca in curand va fi frig si vom avea nevoie de caldura, iar caloriferele astea se incalzesc doar 10 cm in partea de sus, atat cat sa inregistreze aparatul ala, temperatura maxima. 
Desi visam ca ne-am putea muta, gasisem si apartamentul ideal undeva la etajul 19 intr-un bloc pe malul Dunarii, trebuie sa ma consolez cu ideea ca vom mai trece o iarna aici.
Nu-i asa rau, doar ca e frig, podelele sunt ca gheata fiindca stam la parter, si trebuie sa tragem obloane si jaluzele in fiecare seara, sa nu se holbeze lumea la noi prin geamuri. 
De-aia as fi vrut sa stau undeva sus, sa fiu mai aproape de cer si de lumina, sa nu mi se poata holba nimeni in casa, sa stau seara cu lumina aprinsa si cu geamurile deschise si sa vad cum se intuneca in nuante de mov si de roz.

De-aia nu mi-am dorit niciodata cu adevarat casa decat undeva la malul marii. Altfel, apartament si cat mai sus. 
Bine, unul dintre motive ar mai fi si groaza mea de paianjeni si alte chestii cu multe picioruse, chestii care ajung foarte usor din gradina in casa.

Ce ziceam? Stai ca am pierdut firul. Ah, da, ma simteam un picut paranoica, si ziceam ca probabil se simte miros de rascoala, dar mi-a trecut deja. Acum am in minte doar apartamente sus-sus in blocuri-turn. Sa ma trezesc diminata scaldata in lumina aurie si magica a rasaritului si sa adorm seara privind stelele. 

Nu stiu de ce nu percep niciun semn in directia asta :)) Poate ca nu-i exact momentul, dar sunt sigura ca la un moment dat voi trai exact acolo unde ma voi simti „acasa”. 
Deocamdata nu m-am simtit asa nicaieri, niciodata, de cand ma stiu. E cel putin ciudat, dar pentru mine „acasa” e doar un cuvant, desemnarea unei adrese. „Acasa mea” probabil ca urmeaza s-o simt candva, in cursul vietii.

 

 

15 responses to “acasa mea

  1. Sper să-ți găsești acasa să-ți facă iernile mai ușoare.🙂

    • multumesc🙂 sper si eu ca la un moment dat, un loc sa rezoneze cu mine. sau eu cu el, si sa spun din suflet ca acolo e casa mea.
      cred ca sangele meu de tataroaica ma face sa nu-mi gasesc locul, altfel nu-mi explic.

      • Poate că ai suflet de nomadă.🙂

        Până la urmă acasa e unde ți-e familia, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fie cât mai confortabilă.

        • nu-i vorba de familie sau de comoditate, ci pur si simplu sa rezonez cu toata fiinta atunci cand ma aflu undeva. sa simt ca-s acasa.
          nu cred ca am cum sa explic asta. ma simt bine in aparatamentul asta, ma simt bine in tara asta, mult mai bine ca in Romania, insa nici aici nu simt ca apartin, asa cum nu simteam nici in Romania.

  2. frumos textul, blo🙂 sau poate am vrut eu mai degraba sa retin lucruri precum rasarituri, stele si apusuri de mov si roz😀

  3. Cind s-au mutat ai mei in 1973 la etajul 4 (fara lift) lumea zicea ca sintem fraieri. Eu nu am perdele fiindca nu mi se poate uita nimeni in casa. Iar blocul meu e inconjurat de verdeata.
    Cu toate astea, mie nu mi-a fost niciodata dor de „acasa”. Poate fiindca am o gena de hoinar, multi ani am fost plecat. Si peste tot pe unde am stat mai mult timp m-am simtit mai devreme sau mai tirziu „acasa”. Obisnuinta e a doua natura.

    • 🙂 un om pe gustul meu🙂
      Nu pot spune ca mi-e dor de locul asta pe care inca nu l-am gasit, spun doar ca mi-ar placea sa simt ca am radacini undeva, pe mine nu ma leaga nimic de niciun loc. Adica am prieteni, amintiri, dar sufletul meu nu-i legat nicaieri. Acasa este acolo unde locuiesc, iar daca maine mi se ofera ocazia sa plec de-aici in alta parte, voi pleca fara pic de regret.
      Cred ca intr-adevar am un suflet nomad :))

  4. mie imi place cuvantul CAMIN. Nu stiu de ce. Casa, acasa – sunt termeni mai seci pt mine, pe cand CAMIN este locul care pot sa mi-l amenajez asa cum imi place, si care poate fi mutat si transpus unde vreau eu

    • si tu suferi de „mutat”, probabil🙂
      pentru mine viata ideala ar fi asta: sa am o casa undeva foarte foarte aproape de mare, si sa calatoresc de cate ori imi vine, oriunde imi vine. sa nu fiu conditionata de timp sau de bani. daca vreau sa locuiesc un an sau o saptamana undeva, sa pot face asta.

  5. ei, cu mine e f. discutabil. Nici nu stiu ce vreau. Cand stateam cu chirie in Buc. mi-am dorit enorm casa mea. Motive – binecunoscute. Cand am reusit sa imi iau garsoniera, stateam mult serile in parcurile din apropiere ( era vara, cald, frumos etc). Acum, imi place unde stau. Dar evident, daca vad anunt de inchiriere la una din casele vecine, ma duc sa vizitez – desi stiu ca pretul e colosal :)))

  6. Ce frumos ai spus: acasa este unde locuiesc! Exact asa repet si eu cand ma intreaba diverse persoane daca nu mi-e dor de „acasa” sau daca nu mi-a fost greu sa renunt la „acasa”. M-am mutat de curand din Ro si locuiesc intr-un „acasa” de moment, cu chirie🙂 stiu ca nu aceasta este ultima oprire si sunt curioasa sa descopar toate locuintele pe care sa le transform pentru cateva momente in „acasa mea”.
    Intre timp ma intreb oare chiar o exista locul ala croit special pt sufletul meu din care sa nu mai vreau sa plec?

    • Vad ca intelegi exact despre ce vorbesc! Da, locul ala sper si eu ca exista undeva sub soare, si ca-l voi gasi candva.

  7. Blo-baby, uite un tip de la mine pentru tine- dacă vrei să rezolvi cu problemele cu caloriferul, pune-ți masculul (sau chiar tu) să meșterească puțin la piulița de lângă ‘mânerul’ caloriferului (termostat, whatever that is, si whatever it’s located) și slăbește puțin, până când începe să curgă apă. practic, caloriferul tău are goluri de aer, dacă e pe apă, și nu se încălzește până nu scoți aerul ăla.

    Ai putea să-l cureți, dacă e pe apă, again, se strâng foarte multe depozite și mult calcar înăuntru. Have a specialist (un handyman) să le scoată, să le dea cu substanțe și să le lași la scurs în cadă. It works.

    • proprietarul a platit mai mult de 5000 (!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!) de euro pt ca idiotii de la firma care asigura asistenta pt instalatiile din tot blocul, sa vina sa schimbe termostatele si sa ridice din umeri cand i-am intrebat cum plm fac sa mi se incalzeasca TOT caloriferul, si nu doar cativa cm din el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s