Trecand astazi prin dreptul oglinzii de pe hol, mi-am surprins imaginea. Sunt frumoasa. Really. Si nu spun asta doar pentru ca imi place sa ma laud :)) da’ chiar arat bine.
Uneori arat de zici ca-s cine stie ce monstru din filmele alb-negru, dar cred ca e mai mult o problema de perceptie. N-am cum sa arat chiar atat de rau pe cat ma vad eu.
Mi-am dat seama ca intr-adevar noi femeile avem o mare problema cu perfectiunea. Vrem sa avem un corp perfect, ten perfect, pometi perfecti, etc etc… Numai ca nimeni nu-i perfect, iar eu am decis sa incetez cu tampeniile gen: am imbatranit, nu mai arat ca acum 10 ani.
Si normal ca nu mai arat ca acum 10 ani, dupa doi copii si ani de nesomn si stress. Insa pentru varsta mea, arat exceptional de bine! 😀
Cred ca din cand in cand toate fetele si femeile ar trebui sa se opreasca in fata oglinzii si sa nu se mai holbeze la sprancenele nepensate sau la alte detalii care fac imaginea „imperfecta”, ar trebui sa se uite la ele si sa vada cat de frumoase sunt.
O sa incetez sa ma mai gandesc ca arat ca Chewbacca de cate ori uit sa ma pensez si-mi dau seama peste cateva zile. O sa incetez sa ma mai gandesc ca nu mai arat ca la 20 de ani.
O sa ma bucur in fiecare zi ca-s frumoasa 🙂
Ar trebui sa faceti si voi la fel, doamnelor :*
my own private coconut island 
uell, io ma mai opresc in oglinda dimineata cat inca-s in lenjerie fin’ca oglinda e exact vis-a-vis de rochii, ma uit mandra la abdomenul plat si la care a inceput sa se vada ca e frumos lucrat, ma stramb la pulpe si le scot limba si continui cu tornada spre munca…e singurul lucru care ma motiveaza sa ma mai duc 2x la sala in fiecare saptamana.
🙂 bravo doamna! nu stiu de unde mai scoti energie sa te duci si la sala, jos palaria pentru perseverenta 🙂
nici eu, sincer. de multe ori ma tarai efectiv fara chef incolo..ma mai trag „colegii de suferinta” incolo cand ma marai..cam asa…iarna e placut…vara nu ma trage ata de nici o culoare 🙂