Category Archives: diverse

a zombie feeling of being alive,


My ringless left hand, my vows
– somehow they were only mine,
my dead dead dead heart.

nostalgie


Sunt o baba retrogada si imposibila. Am blog nou, dar am ramas cu nostalgia blogului astuia unde am inceput acum cativa ani sa-mi vars gandurile fara sa trebuiasca sa le cenzurez.

😦

 

blomamaind.info


M-am mutat.

De acum ne citim pe blomamaind.info 🙂

glezna, zi de nastere, mutat


Mi-au scos ghipsul astazi. Glezna mea arata ca un curcubeu psihedelic, in tonuri de galben-verzui-movuliu-albastrui si tot mai e umflata. Nu asa rau ca acum o saptamana, da’ pe bune ca nu-i ceva la care m-as uita daca as avea de ales.
Doctorul zicea sa imi iau un suport special pt glezna, care sa preia functia ligamentelor rupte, sa mai topai cateva zile in carje iar saptamana viitoare sa incerc sa merg cu smecheria aia pe picior. Cu aia tre’ sa stau si noaptea, ca sa imi stea labuta drept, sa se poata vindeca ligamentele. Suportul ala pentru glezna vine abia luni candva, or sa ma sune ei sa ma anunte. Pana atunci imi tin labuta  bandajata ca sa nu mi se balangane in toate partile, si am grija sa nu pun piciorul jos.
De injectii in burta inca n-am scapat, ca daca nu pasesc, e inca periculos. Mai ales ca trauma a fost destul de mare din moment ce piciorul meu a fost vanat o palma mai sus de glezna, glezna, calcai si laba pana la degete.
Am inceput sa arat ca o heroinomana nedeclarata, cu toata burta plina de intepaturi si pete galbui-violacee, dar plm..
Azi a venit sor-mea sa imi faca injectiile, si puradeii se uitau la ea. Pufu cand a vazut injectia a inceput sa maraie, pumpkina privea intens de dupa canapea si cred ca spera sa ma doara, dupa cum zambea. Am pastrat un zambet cu toti dintii, inclusiv ultimele masele in spate, si-am stat asa inca vreo 5 minute dupa injectie pentru ca am vrut sa le arat ca nu doare. Desi doare. DOARE!
Pufu n-a parut foarte convins de grimasa mea, s-a cocotat in bratele mele dupa care a inceput sa ma framante ca pe cozonaci, cu talpitele pe burta. N-am dat cu el de pamant, doar l-am tinut mai strans in brate si n-a mai avut cum sa joace tontoroiul pe vanataile mele.

Azi a fost ziua masculului, dar pentru ca i-am dat cadoul saptamana trecuta (ce fericita am fost ca am apucat sa i-l cumpar inainte sa devin invalida!!!), m-am trezit ca azi n-am ce sa ii dau. Am pus-o pe mama sa cumpere un tort, iar eu i-am dat un Gutschein de pe care isi poate alege diverse lucruri cum ar fi: masaj pe spate cu sau fara calcat in picioare, posibilitatea sa dau eu cu aspiratorul in toata casa, diverse servicii de natura sexuala si nu mai stiu ce, ca l-am scris cu cateva minute inainte sa ajunga el acasa :))
Ah, si e valabil doar pana pe 21.12.2012. Cand m-a intrebat de ce doar pana atunci, i-am zis ca pe 21 vine apocalipsa. Sau soacra-mea, una din ele o sa dea peste noi mai mult ca sigur :)))))
Am baut bere, am mancat pizza si tort, iar ametitii astia de masculu’ si frate-meu (ca a trecut pe la noi) au tot sarit peste balcon, in loc sa mai ocoleasca prin casa. Cred ca-mi merge buhul de curva printre vecini, de tot vad astia barbati sarind balustrada :))))))
Da’ lasa ca e bine, zic. Daca ma hotarasc vreodata sa-mi iau amant pana sa ne mutam aici, poa’ sa-i spuna oricine masculului ca peste balconul nostru sar barbati, ca o sa rada si-o sa ii raspunda ca stie 😀

Mno, ce mai era? Ah, asa. Se pare ca mut blogul, ca wordpressu suge si nu mai lasa oamenii sa comenteze. Unde, cand si cum, o sa vad si eu zilele astea, ca-s doar spectator, stiti ca eu cu butoanele.. pas!
Am inteles ca o sa fie ceva, o redirectionare sau ceva de genul. Nu stiu io d-astea :)) Dojo este creierul operatiunii, ca altfel eu l-as fi lasat asa, sa zaca necomentat si necitit. Da’ ea cica merit mai mult decat &^^%$@# asta de wordpress.
Daca m-a laudat si mi-a suflat in coarne, evident ca am zis si eu: da, frate! Deci eu sunt absolut geniala, sunt cea mai buna scriitoare de vagoane din zona, si-s wortheda, da?
Sunt pe de-o parte magulita sa-mi dau seama ca cineva ca Dojo ma apreciaza indeajuns incat sa-si ia in carca toata treaba de mutat tot dintr-o parte in alta, hosting, domeniu si alte chestii despre care a zis ceva dar nu mai stiu ce, iar pe de alta parte ma sperie un pic ideea ca in felul asta poate ca o sa ma citeasca mai multa lume.
Eu scriu cum scriu si cand apuc sa o fac, pentru ca asa imi vine. Nu scriu pentru a fi citita, ci pentru ca imi vine sa scriu, iar cand nu-mi vine, o fac pentru ca sa nu uit lucruri.

Da’ ma rog, o sa ma anunte Dojo cand ce si cum, ca a incercat biata femeie sa imi explice ce si cum o sa faca da’ io n-am reusit sa ma concentrez asupra subiectului asa ca n-as sti sa va dau detalii.

Sa mai treceti pe la mine chiar daca ma mut, da?

despre oameni tampiti pe care-i fute grija


De ce cand le spun oamenilor ca NU mai vreau inca un copil, se uita la mine ranjind cu sadism si-mi spun:” ei, na! zici tu acuma, dar mai incolo…”?
Mai incolo ce? O sa fac transplant de creier, sau ce?

De ce daca n-ai niciun copil si ai trecut de 25 de ani lumea se uita chioras la tine si te intreaba insistent cand te apuci sa faci unul?
Uite-acum, stai sa-mi dau chilotii jos si sa-mi chem prietenul mai aproape!

De ce imediat dupa ce ai nascut prima progenitura, lumea te intreaba: ei, si cand urmeaza al doilea?
Ete chiar acum, stai sa imi scoata astia firele operatiei, si ma apuc imediat la lucrez la al doilea!

De ce dupa ce ai facut si-al doilea copil, imediat dupa aia urmeaza aceeasi intrebare cretina de mai sus?

Cred ca nedumerirea mea ar putea fi rezumata la urmatoarea intrebare: de ce-i fute pe toti grija cati copii urmeaza sa fac, cand si cu cine?

Si pe bune, la modul general, intrebarile astea devin din ce in ce mai insistente pe masura ce treci de 25 de ani si te indrepti vertiginos spre 30. Daca ai trecut de 30 si n-ai plozi, e vai si-amar de viata ta.

Ah, ca sa nu mai spun ca daca nu esti casatorit/a e aceeasi poveste. Daca-ti da cumva prin cap sa faci un plod si sa nu te casatoresti (asa cum am facut eu), or sa arunce cu apa sfintita dupa tine si-or sa-si scuipe in san cand te vad.
Eu m-am maritat doar pentru ca am plecat din tara. Altfel as fi trait si acum in pacat, fara probleme :)) Vorba vine, ca si acum traiesc in pacat, nu-s maritata regulamentar la biserica ci doar la primarie.

Mea culpa, sunt o pacatoasa! Voi sa nu faceti ca mine, voi sa va casatoriti cat mai devreme si sa faceti 10 copii, nu luati exemplu negativ de la mine, da?

 

lalaiala


Mamaaa, ce-mi mai place sa frec duda!
De azi-dimineata si pana acum ar fi trebuit sa termin ce-am avut de invatat, si sa-mi fi facut temele la zi. In loc de asta eu frec netul. Ba ca stai ca n-am verificat nush’ ce cont de mail, ba ca mai caut apartament, ba ca uite: a aparut ultimul episod din „how I met your mother” si nu poa’ sa mai astepte pana termin temele, trebuie vazut acum- imediat..

Dupa cum ziceam. O frec.

Dar gata. Ma apuc de teme.

😦

Vroiam doar sa mai zic ca maine ma duc sa imi verifice piciorul. Si ca abia astept sa scap de ghips.

Ummmm… aaaaa… rahat. Chiar tre’ sa ma apuc de teme.
:((

blo balerina


Si acum sa trecem la chestii mai serioase, gen: cum baletez eu prin casa cu carjele   :))

e cam neclara poza, ca n-aveam echilibru

 

ce-am mai citit azi


Azi am citit doua carti de Doris Lessing: „The fifht child” si continuarea ei, „Ben in the world”.
The fifth child nu-i o carte usor de citit, si asta nu pentru ca ar fi ermetica, ci pentru ca cel putin pentru mine ca mama, este genul de carte horror.
O ea il intalneste pe un el, se indragostesc, se casatoresc,  isi cumpara o casa imensa si decid sa faca cel putin 6 copii.
Fac 4 copii perfecti, minunati, dar al 5-lea iese diferit. Un fel de neanderthal.
Modul in care familia asta se destrama din cauza celui de-al cincilea copil (Ben), suferintele prin care trec toti membrii familiei dar mai ales ea ca mama, m-au facut sa inchid cartea dupa ce am terminat-o, si sa multumesc cerului si pamantului pentru ca pufosii mei sunt intregi.
Ben nu pare uman, ci mai degraba o creatura, si chiar daca citind, am simtit ca-l urasc pentru ca a distrus vietile celor din jurul sau, ca mama nu m-am putut opri sa simt mila fata de el.

Mi-am adus aminte ce-am gandit atunci cand eram gravida cu pufulete si medicii mi-au zis ca s-ar putea ca fatul sa aiba probleme mari. Am decis atunci sa astept pana in luna a 4-a, cand puteam sa fac testele respective, iar daca testele ar fi iesit prost, as fi facut avort. Decizia asta n-am luat-o pentru ca n-as fi putut eu sa fac fata unei asemenea eventualitati, ci pentru ca stiam ca ar fi distrus viata pumpkinei. In afara de asta, sunt batrana, cine ar fi avut grija de un asemenea copil peste 20-30 de ani? Nu toti copiii cu probleme ajung adulti functionali, iar abandonarea intr-o institutie mi s-a parut mai rea decat moartea.
La fel a fost si cu pumpkina, pentru ca am avut probleme mari in sarcina, cred ca am povestit pe aici pe undeva despre primul control, cand eram atat de fericita ca sunt gravida, incat m-am prezentat dupa doua saptamani de sarcina la doctor. Care mi-a spus foarte serios ca el recomanda sa fac avort, pentru ca fatul nu va fi ok, sansele sa fac un copil normal erau prea mici, mi-a zis.
Atunci am decis sa aud si o a doua opinie, sa fac toate testele necesare si daca e totul ok, atunci sa merg inainte, daca nu, sa fac intrerupere de sarcina.
Si nu, n-am decis asta asa.. la o cafea pe terasa. Mi-a fost greu, si din fericire n-a fost nevoie sa decid, dar dupa cum spuneam: viata intr-o institutie, mi se pare mai rea ca moartea.

Nu doresc nimanui sa trebuiasca vreodata sa se gandeasca la asta. Sa trebuiasca vreodata sa stai si sa pui in balanta dragostea ta pentru faptura aia care depinde in totalitate de tine, si calitatea vietii ei in viitor, plus modul in care vietile tuturor celor din jur se vor schimba. Suna rece, egoist, lipsit de umanitate probabil. Si totusi n-am fost niciodata mai umana ca atunci cand in mine crestea un pui de om, pe care-l iubeam cu fiecare celula.

In fine, ce vroiam sa spun este ca m-am simtit atat de profund recunoscatoare si atat de rusinata pentru usurarea mea, pentru ca undeva in lume, exista un Ben si o mama care ar fi preferat ca el sa nu se fi nascut, iar mama aia nu sunt eu.
Am batut un pic campii pe langa poveste, dar de cand am citit-o, ma tot intreb daca eu as fi putut sa-l las pe Ben sa moara undeva intr-o institutie.
N-am gasit inca raspunsul.

A doua carte dupa cum spuneam, este continuarea primei. Aici povestea este spusa prin prisma lui Ben. Si este parca si mai trista decat prima. Bine, mi s-a parut complet trasa de par, probabil ca a fost scrisa la insistentele editorului care-a zis ca publicul a fost intrigat de prima carte si vrea sa stie ce s-a intamplat cu Ben.
Ben moare, asta e clar. N-ar fi putut continua sa traiasca, moartea era un final logic pentru povestire, insa insasi moartea creaturii sfideaza cumva logica firului epic. Pentru ca Ben este un individ rudimentar, are instincte animalice, desi incearca sa le controleze, si un asemenea individ nu s-ar sinucide, zic eu.
Sau poate ca depresia cauzata de pierderile pe care le-a suferit toata viata, plus revelatia cum ca ar fi singurul din specia lui, pot amorti instinctul de supravietuire indeajuns de mult incat sa poata sari de pe o stanca.

Citeam, citeam, si cumva ma asteptam ca totusi povestea sa se termine fericit. Ca Ben sa-si gaseasca cumva locul sub soare.
In loc de asta, povestea este din ce in ce mai deprimanta, simti ca aluneci odata cu Ben din ce in ce mai jos, pana cand -atunci cand se sinucide- te simti usurat ca s-a terminat.

Per total mi-a placut mai mult prima carte. Este micuta, nu cred ca are mai mult de 150-200 de pagini, si totusi intre paginile ei se inghesuie povestea unei familii, intinsa pe 20 de ani. Si nu povestea in sine este ceea ce umple spatiul dintre randuri, ci ceea ce am simtit eu citind-o. Raportat la cat de laconic e descris totul, ceea ce-am intuit dincolo de cuvintele scrise, ar mai putea umple vreo 2 volume de aceleasi dimensiuni.

Concluzia serii este ca-s putin trista. Ar fi trebuit sa citesc ceva de ras, nu sinistroseniile astea.
Ma uit repede la ceva comedy central si ma bag in pat.

in vacanta. cica.


Vad ca azi am inceput sa miros din ce in ce mai interesant. Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa fie pana mi-or scoate astia gipsul, joia viitoare. Daca mi-l scot atunci..
Cred ca diseara o sa-l rog pe mascul sa ma indese in cada, ca nu mai rezist nici macar pana maine la fezandat.
Deocamdata sunt ok. Mi s-a umflat laba piciorului pentru ca (mi-a zis sor-mea) trebuie sa tin piciorul mai sus, asa ca acum stau oarecum in spagat cu cracul stang cocotat pe bratul canapelei plus patru perne, iar dreptul pe podea, ca sa tin laptopul pe el. Tot sor-mea mi-a facut si injectia in burta, dar ea are mana usoara, nu m-a durut prea tare.
Soacra-mea a trimis iar pachet cu pufuleti, eugenii si pateu. Masculul mi-a lasat niste dulciuri pe langa mine, printre care si o eugenie. Habar n-am de ce insist sa o rod. Are o crema grasa si gretoasa, biscuitele n-are niciun dumnezeu, dar daca tot am desfacut-o am zis sa incerc s-o mananc.
Imi vine sa musc peretii de plictiseala. N-am chef sa vad nimic, carti noi nu mai am decat pe Kobo- si ala are bateria descarcata, stau si frec netul aiurea.
Ce vacanta naspa! E mai rau decat daca mi-as fi dat toti banii pe bilete la mare in Mamaia, in iulie.

ain’t funny


Ce face omu’ cand n-are treaba? Isi fute articulatiile de la picior, aia face.

Azi-dimineata am cazut de pe o bordura si mi-am futut glezna stanga. Salvare, ghips, injectii in burta ca sa nu fac tromboza, vaccin antitetanic pentru ca mi-am futut oarecum si mana dreapta si m-am cam umplut de julituri, taxi si-acum acasa pe canapea cu cracii in sus.
Nu ca n-aveam nevoie de cateva zile de vacanta, dar sa-mi bag pula daca la genul asta de stat cu cracii in sus ma gandeam eu.
Cred ca dorintele mele ar trebui exprimate mai clar. Gen: sa ma aflu pe o plaja exotica, vremea sa fie frumoasa, fara furtuni, tsunami sau altele in genul asta, sa fie totul in ordine, sa fiu sanatoasa tun… etc..
Vad ca daca imi doresc doar o vacanta in care sa dorm si sa nu fac nimic, ma procopsesc cu glezne cat mingea de basket, cu injectii zilnice in burta si carje.
Ain’t funny!