week-END


Doamne, ca lung a mai fost sfarsitul asta de saptamana! Vineri am venit de la scoala, am inhatat copiii de la gradinita, am sunat la doctor sa-mi dea reteta de pastile pt tiroida ca ramasesem fara, am hranit puradeii si-am plecat cu ei de-acasa.
Trebuia sa ma duc la cabinet sa-mi ridic reteta, numai ca m-am enervat. Trimestrul asta n-am trecut deloc pe la doctor ca n-am avut nevoie. Cand am fost racita am luat niste paracetamol si mi-a trecut. Eh, vineri ar fi trebuit sa platesc cei 10 euro/trimestru la cabinet, daca vroiam sa-mi iau reteta. Asta in conditiile in care eu in 3 luni n-am trecut pe acolo, iar un rahat de reteta pentru tratamentul pe care-l iau de 7 ani, oricum doctorul doar il semna, ca de scris il scria pe hartie receptionista.
Deci nervoasa fiind, am zis ca mai bine incerc direct la farmacie sa-mi iau cateva pastile pana pe 1 octombrie cand incepe noul trimestru.
Acum 99% dintre cititori se vor declara socati de atitudinea mea, restul de 1% traiesc in afara tarii si stiu cum e sa te usture fundul pentru ca platesti sute de euro pe luna la asigurari, cand tu de fapt n-ai nicio problema serioasa, cu anii, sau daca esti urmarit de ghinion, toata viata :))
In fine, tipele de la farmacie ma stiu, stiu ca iau in mod regulat tratamentul asta si mi-au dat cateva pastile pana reusesc sa ajung la doctor sa-mi iau reteta. Toata treaba m-a costat 5 euro, adica atat cat costa o cutie cu 3 folii de pastile. Restul cutiei il iau de la farmacie cand duc reteta.
Probabil ca un neamt n-ar fi facut niciodata asta, dar eu sunt romanca, nah!
Cu aia zece euro scutiti de plimbare vineri, am fost in targ sambata dimineata si am cumparat o bucatarie de jucarie pentru pitici. Pumpkina isi dorea demult, dar n-am gasit niciodata asa ieftina, am dat doar 6 euro pe ea, si e utilata complet cu cratite, farfurii, farfurioare, pahare, paharele, tacamuri si asa mai departe.
I-am mai luat pumpkinei inca un „colier de printesa” adica ceva cu strassuri, ca pe ala de saptamana trecuta l-a purtat la locul de joaca si evident ca l-a pierdut, am mai cumparat o minge d-aia de tzopait cu manere, o palarie pt toamna tot pentru ea(foarte foarte misto), niste bluze groase pt pufu si asa s-au facut 10 euro.
Am terminat cu targul pe la 9, desi mai aveam de vazut cateva siruri de tarabe, dar masculul avea treaba.
Restul zilei nu mai stiu ce-am facut, pe cuvant. Am spalat vreo 2 masini de rufe si-am sters praful de pe sifonier, asta stiu sigur :)) Cred ca am mai racait prin casa, cu pufu agatat de gat si cu ochii pe geam, ca pumpkina se juca in fata blocului cu amorezu’ de vis-a-vis.

Azi de dimineata m-am dus cu pumpkina pana in orasul vecin, la un casting. Castingu’ pulii, ca eram sigura ca e o magarie, dupa cum aratau „modelele” de pe pagina de web. Frate, deci niste oratanii sinistre, eram sigura ca au platit ca sa fie bagate acolo, dar am zis ca nah.. hai sa mergem, poate e o suma rezonabila si are pitzipoanca mica noroc sa joace-n filme sau reclame.
Costa mai mult decat mi-am inchipuit eu, vazand cati idioti erau inscrisi pe site. 500 euro/12 luni in care ei iti postau pozele pe site si-ti dadeau in mana un portofoliu.  L-am intrebat pe nenea care incerca sa ma vrajeasca, daca garanteaza ca in 12 luni gasesc un contract pentru pumpkina. Mi-a zis ca nu. I-am zis si eu ca tre’ sa ma mai gandesc, desi s-a vazut clar pe mutra mea ce-am gandit cu privire la rudele lor decedate.
Cum peste tot era inchis, n-a avut sens sa mai stam pe-acolo, ne-am intors acasa. Masculul a disparut din nou si m-a lasat cu un castron plin de carne pentru chiftele, sa le prajesc eu. Eu! Le-am prajit, ce sa fac, ca trebuia sa hranesc puradeii la 12. Mi s-a facut rau de la mirosul de prajeala+ halit asa fierbinti vreo 3 chiftele.
Azi am impachetat rufele pe care le-am spalat saptamana asta si care asteptau frumos sub forma de maldar pe una dintre canapele. Am incercat sa fac ordine in biblioteca, da’ n-am reusit ca m-a tot zapacit de cap pufosul. Am mai spus ca la mine treaba cu biblioteca e nasoala. Cre’ ca vine noaptea un pitic si pune totul vraiste in rafturi, ca altfel nu-mi explic cum de ajunge in halul asta in doar cateva saptamani.

In fine. Am iesit pe afara cu piticii, am intrat inapoi in casa, am strans jucariile de  pe  jos si cam atat, ca se facuse tarziu si trebuia sa le dau sa manance, sa-i spal, sa ma spal si eu..
Dupa aia am citit, ca de vreo 2 saptamani ma lupt cu un monstru de carte, are 663 de pagini iar eu mai am vreo 50 pana o termin. E o colectie de povestiri de Agatha Christie, si-mi place la nebunie. Uitasem cat de mult imi plac povestile cu Poirot.
Acum inchid si eu pravalia ca maine la scoala incep modulul 4, si tre’ sa fiu fresh :)) freshly squeezed mai degraba :))

p.s. ieri seara i-am citit pumpkinei o poveste si-am inteles aproape tot ce i-am citit!!!!!! sunt happy ca fac totusi progrese, chiar daca ma ucide gramatica asta nazista.

poate ca pur si simplu sunt nebuna


Este toamna, si am asa.. niste doruri nedefinite. O exista intr-adevar melancolia de toamna, din moment ce suspin atata si-mi simt inima prinsa intr-o cusca. Nu pot sa respir, nu indeajuns de-adanc, nu-mi ajunge aerul, ma sufoc dintr-o data si habar n-am de ce. Imi vine sa-mi impachetez valiza rosie si sa plec, ma-ntelegi? Sa ma duc undeva unde marea este gri si nisipul straluceste amagitor in bataia soarelui de toamna. Sa simt stropii reci de apa atingandu-mi fata, sa stau pe o piatra si sa-mi inghete fundul, iar vantul sa-mi rascoleasca parul. Sa fiu o Medusa, cu suvite negre si serpuitoare sasaind amenintatoare catre oricine s-ar apropia. 
Sa stau acolo si sa-mi fie frig si sa nu ma intreb nimic. Sa nu ma intreb nimic. Sa nu-mi spun nimic, sa n-am nevoie de nimic. Sa-mi fie foame si sa nu-mi dau seama de asta decat atunci cand intru undeva unde oamenii rad si vorbesc, unde e cald si unde sa ma simt un pic nelalocul meu.

De ce visez cu ochii deschisi la toate astea? Este oare asta eul meu interior? M-am mintit atata amar de ani cum ca as fi o fiinta sociala si functionala? Habar n-am cum sa-mi explic. Stiu doar ca atunci cand ma doare inima si cand imi vine sa plang de dor si nu stiu de ce, intotdeauna in gandurile mele sunt singura undeva pe o plaja batuta de vant. Acolo imi simt cumva sufletul liber, si in acelasi timp inlantuit pentru totdeauna de plaja aia stancoasa si rece. 
Sunt nebuna? Am devenit nebuna? Am fost dintotdeauna nebuna? Sa cred ca intr-o viata anterioara am cunoscut locul ala la care tot visez si ca nu-mi voi gasi linistea decat cand voi ajunge acolo?

Cum naiba pot explica cuiva ca desi imi iubesc copiii ca pe ochii din cap, simt un dor ingrozitor pentru un loc in care n-am fost niciodata in viata asta? Un loc de care simt ca apartin cu fiecare celula, si pe masura ce trece timpul, chemarea pare din ce in ce mai puternica. 

Poate ca imi caut un refugiu din viata asta, pe care o iubesc dar numai usoara nu e. Poate ca intr-adevar m-am nascut intr-un loc gresit si ca pe o plaja stancoasa si rece este casa mea. Poate ca e o amintire dintr-o viata anterioara. Poate ca pur si simplu sunt nebuna.

 

lamuriri


Hai ca vad ca lumea n-a priceput de ce-s eu trista: pentru ca mi-au slabit copanele, d-aia! Si problema mea este ca daca ma ingras, pun mai intai sunci pe burta, nu carnita pe copane.
Toata viata am avut o silueta silfida dintr-un singur motiv: daca ma ingras pun in partea de sus, si nu in partea de jos, pentru ca imi place sa merg pe jos, am niste muschi de alergatoare, da’ plm.. as fi vrut sa fie si picioarele mele un picut mai rotunde pe ici-pe-colo. Adica asa cum erau pana acum cateva saptamani.

Mi-a luat foarte mult timp sa ajung sa pastrez un pic de rotunjime pe pulpe si sa ma subtiez in partea de sus. Sincer nu mi se pare ca mai arat bine la 50 de kile. Stiu ca 3 kilograme in plus nu inseamna mare diferenta, dar eu am oasele grele, asa ca fiecare kilogram in plus sau in minus inseamna ca se vede.

Ma duc acum inapoi la gradinita sa incerc sa-l culc pe pufu. Am stat azi-dimineata aproape o ora cu el, l-am lasat acolo plangand in timp ce patrulam prin fata usii, pana mi-a zis educatoarea ca nu mai plange si ca sa ma duc acasa.
Sper din suflet sa fie cuminte si sa se culce, sa se obisnuiasca cu ideea de a dormi acolo.

Gata, fug!

azi am mancat


In ultimele 2 saptamani jumate, am slabit 3 kile. Ieri in drum spre casa, m-am vazut intr-o vitrina mare si m-am oprit brusc: copanele mele s-au dus! Aveam si eu picioare, acum m-am uscat, tzatzele sunt si ele pe duca.. Si asta doar fiindca mi-a fost prea greata sa mai mananc la scoala sau cand ajungeam acasa.
Nu-i nimic, azi-dimineata am scris mare pe tabla ca in clasa pute si ca toata lumea trebuie sa se spele si sa-si dea cu deodorant. 
Mi-am schimbat si locul, m-am mutat langa geam, unde bate soarele ca la balamuc si nu merge oblonul exterior, dar macar pot deschide fereastra sa respir si nici nu pute asa rau. Nu mi-a mai fost asa rau, am putut sa mananc un iaurt la scoala, iar in drum spre casa mi s-a facut pofta de mancare chinezeasca. Intamplator in oras la noi este cel mai bun fast-food chinezesc din zona, evident ca n-am rezistat cand am auzit. A trebuit sa ma dau jos in centru si sa merg pe jos pana acasa prin soare, cocotata pe tocuri, dar a meritat. 
Am bagat la chicken chop suey in mine, de arat acum ca o somaleza :))
Dar sunt fericita ca am mancat! N-am de gand sa fac colacei pe burta, doar imi vreau copanele inapoi. 
 
Apropo de tarat pe tocuri: nu stiu de ce, dar am o doua perechi de incaltari cu toc – una super-sexy, una mai de toata ziua- care ma omoara, nu alta. Cand am cumparat perechea aia sexy, am tot purtat-o fara sa ma roada pe undeva. In sezonul urmator, a inceput sa ma roada la degetele mari, ca sunt pantofi cu peeptoe si fututa aia de margine vine exact peste pielea aia sensibila de sub unghie. La fel si sandalele cumparate anul trecut, alea in care mergeam cate 5-6 km fara probleme. Acum ma rod sub degetul mare si pe deasupra. Sunt plina de basici si n-am balerini, aia vechi s-au terfelit in ultimul hal, singura optiune ar fi flip-flopsii. Da’ si aia au o intarsie in pielea de pe talpa, si brusc anul asta au inceput sa ma usture talpile cand ii port. Anul trecut n-aveam nimic. 
Ori au luat-o razna picioarele mele, ori se intampla chestii cu incaltarile, ca din cate imi aduc aminte, pantofii vechi ar trebui sa fie mai comozi ca aia noi. 

Si ca sa termin tot cu mancarea: dupa ce am bagat zdravan pe la 2 jumate niste chinezarii, pe la 6 ma uitam la portiile ramase in frigider si-am zis ca ar mai merge o tura. Pufu s-a alaturat cu entuziasm, pumpkina a strambat din nas. Nu-i nimic, papa mami!

Seara a venit masculul cu propunerea sa eliminam orice urma de prajitura cu visine din frigider. M-am gandit din instinct la silueta si la mancatul la 10 seara, dar dupa aia mi-am adus aminte de picioare..
Sunt trista, daca incep sa arat ca o portocala pe scobitori? Daca nu reusesc sa mai rotunjesc un pic copanele, eu ce ma fac? 

 

free as a duck in hunting season


La scoala in primele zile ziceai ca-s varul Sandel, nu alta. Astia trecusera deja prin 2 luni de gramatica si vocabular, eu nu. Asa ca toata saptamana trecuta m-am chinuit sa recuperez din urma. In fiecare seara, pe langa temele din ziua respectiva mai faceam exercitii din primele module. Nu cred ca m-am culcat in vreo seara mai devreme de 1 noaptea.
Faza naspa e ca lui Pufulakis ii iese un canin, deci pe la 1-2 noaptea, cand ma indreptam eu cu pasi clatinati spre pat, el se trezea si nu mai vroia sa se culce decat pe la 4-5.
Misto pana aici, nu-i asa?
Aseara de exemplu m-am culcat pe la 11, dupa ce mi-am terminat temele. La 2, cucu’ pufosului s-a trezit. Pe la 4 pufosul a adormit, eu nu, ca intamplator aveam carcei d-aia in serie la ambele gambe. Am bagat urgent niste magneziu, dupa care  pe la 5, cand am reusit sa ma ridic de pe scaunul de bucatarie, m-am dus inapoi in pat.
La 7 m-am trezit, i-am mai mufat un biberon grasului si l-am lasat sa doarma.
Pe urma am trezit-o pe pumpkina, m-am invartit prin casa ca un coi vreo jumatate de ora, timp in care am reusit doar sa-mi dau cu niste crema pe fata. Cand a venit mama la 8 fara un sfert, eu eram in chiloti si sutien si tocmai imi intideam niste lavabila beige pe sub ochi.
Am dus pumpkina la gradi, m-am dus la scoala, era sa adorm la ore, am constatat ca mi-am uitat portofelul acasa deci bani de intors cu busul- nema, am cerut de la rusoaica din dreapta 3 euro si ea a deschis portofelul si mi-a zis cu regret ca n-are decat o hartie de 100 si una de 50. Sa-mi fut una! Deci eu zdrangan pusculita pumpkinei ca sa mai storc de-un intors de la scoala, si ea umbla cu atatia bani dupa ea. S-a uitat pana la urma si in compartimentul pentru maruntis, unde avea vreo 20 de euro in fise de cate 2.
Partea buna este ca am avut cu ce ma intoarce acasa, partea proasta este ca mi-au trecut prin cap niste ganduri tare urate cand am vazut cati bani avea in portofel. Nu, nu m-am gandit sa o jefuiesc, doar ca m-am enervat ca una care poarta 44 la picior si are mainile cat niste lopeti, are un huzband plin de bani, iar eu care port maximum 38 si am maini de copil de scoala primara, n-am. Huzband plin de bani adica.

In fine. Am ajus casa, m-am dus direct la gradinita sa o iau pe pumpkina, dar am mai avut de asteptat vreo 10 minute in picioare la usa, ca inca nu era 2. Pumpkina m-a anuntat senina ca ea vrea sa mai stea, sa vin sa o iau mai tarziu.
M-am tarat inapoi acasa, i-am dat liber mamei dupa ce mi-a povestit toate minunile pe care le-a facut pufuletele in lipsa mea, s-a trezit pufosul, mi-a dat cu ciorba in cap, mi-a intins tortellini pe ochelari, si-a pus smantana in cap si-a lins niste mustar de pe farfuria cu chiftele.
Dupa ce l-am curatat cat-de-cat, se facuse deja 4, timpul sa o iau pe pumpkina. Cum ieri i-am promis ca azi mergem in padure, am plecat de-acasa cu apa, biscuiti, palarii de soare si o cutie in care sa pune murele.
Pana la padure pumpkina a mers pe bicicleta, pufu in carut, iar eu am impins printr-un soare parjolitor mai sus-mentionatul carut.
Cand am ajuns acolo, l-am lasat pe pitic sa mearga pe jos, ca era umbra si bine. A adunat toate ghindele si pietricelele pe care le-a gasit in drum.
Am zis ca eram in padure? Ghici cate ghinde si cate pietricele poate gasi un copil mic pe un drum forestier? Daca s-a gandit cineva la numarul 2875848254257209, acela este castigatorul!
Am parcurs cam un km in mai mult de-o ora, ca stateam dupa maniacul mic, sa adune el tot.
Cand am ajuns acolo unde drumul se cracaneaza spre dreapta, am anuntat-o pe pumpkina ca ne intoarcem pe unde-am venit, pe partea cealalta ar fi trebuit sa facem vreo 3 km in plus ca sa mergem spre casa.
La intoarcere nu mai erau pietre si ghinde pe drum, deci am mers mai repede. Cand am ajuns la marginea padurii l-am indesat in carut si l-am lasat sa-si faca de cap cu bidonul de apa. N-a durat mult, si a vrut jos. De-acolo si pana acasa, sunt vreo 2-3 km, pe care i-a mers ba in fuga, ba mai impiedicat, ba uneori s-a si latit in mijlocul drumului ca fiind obosit i se mai inmuiau copanele.
Am mai facut o ora pe drum la intoarcere. La fix cat sa avem timp doar de spalat, mancat si indesat la culcare.

Abia acum mi-am dat seama: miracolul miracolelor- pumpkina nu s-a mai dat jos din pat sa-mi ceara una-alta sau sa-mi explice cum ca o vede pe vrajitoarea din alba-ca-zapada in fata ochilor! Cred ca era si ea obosita.

Din fericire eu am reusit sa-mi termin temele pentru astazi in timp ce asteptam busul si pe drum spre casa, ca astazi n-am avut asa multe, dupa ce ne-a omorat ieri.
Am zis ca in seara asta iau si eu o pauza si ma uit la un film sau citesc ceva, da’ uite ca m-am intins cu povestitul pe aici.

Ma duc sa mananc sau sa citesc sau sa imi fac masaj 🙂

oboseli


Intre teme, recuperat ce-au invatat astia in primele 2 luni de scoala, racait casa si facut pe sclava pe langa pufosi, abia am avut timp sa ma scarpin, nu mai zic de altele. 
Tocmai mi-a trecut prin cap ca nu m-am mai uitat in oglinda de zile bune.. cred ca sprancenele mele mai au putin si se transforma din doua subtirele intr-una singura da’ zdravana. 
Azi toata sufrageria e cu fundul in sus, ramasa asa de ieri, ca ai mei cand se apuca de o treaba sunt hotarati si fac totul pana la capat. In loc sa ma apuc sa strang, m-am apucat sa probez combinatii de haine :)) 
Nu-s normala, zau, dar dimineata in general nu prea sunt in stare sa gandesc, e mai bine sa ma gandesc de dinainte la posibile combinatii. Hmm… cred ca ar fi o idee buna sa le pun frumos pe usa dormitorului, pe zile. Mai ales ca urasc sa calc, iar unele haine chiar ar avea nevoie. 
Acum in loc sa ma apuc sa racai prin casa, stau si o frec pe net. Am o lene in mineeeee… m-am culcat pe la 4 si ceva dimineata, pe motiv de pumpkina cu dureri de picioare si de cap si de pufu cu chef de discutii intre 1 si 4 si ceva dimineata. Culmea e ca el la 7 jumate a fost in picioare, gata de joaca. Eu la ora aia am dezlipit cu greu un ochi cu care m-am uitat urat la ei (ca intre timp si pumpkina incepuse sa bantuie prin casa) si mi-am tarat carcasa printre ramasite de biscuiti striviti pe covor, perne aruncate peste tot si cratite aduse in mijlocul sufrageriei, ca acolo ii place sa gateasca lu’ pufulakis. 
Acum am reusit sa-l indes pe micul monstrulet la culcare, pumpkina se joaca un joc cu Dora pe wii iar eu ma intreb daca sa ma indop cu ciocolata ca sa nu ma prabusesc pe aici, sau sa mai incerc cu inca o cafea. 
Am baut una mare si desi imi bate inima ca o toba africana, tot sfarsita ma simt. Ciocolata it iz, then.
Trebuie sa ma adun un pic, fiindca pana luni dimineata am de facut 4 teste. Si n-am de gand sa trisez, o sa mai arunc un ochi pe gramatica asta criminala, si pe urma oi mai vedea. 
Sunt chiar curioasa daca s-a spalat tipa care putzea la scoala :)) Dupa ce am luat-o deoparte si i-am explicat ca o rog mult de tot sa foloseasca un deodorant, ceva, sper din suflet ca i-a trecut prin cap sa se si spele inainte de deodorant. Asta daca intr-adevar si-o fi dat seama ca ne omoara pe toti. 19 oameni care sufera din cauza unei imputite.
Bleah. 
Ma duc sa scobesc dupa niste bounty sau twixuri prin bucatarie.

back 2 school partea a tzaspea


Zic partea a tzaspea fiindca nici n-am mai numarat a cata scoala o fi asta la care merg acum :))

Ieri n-am apucat sa intru pe net decat cateva minute, asa ca o sa incerc sa povestesc azi ce-am facut.

Mai intai m-am trezit la 7 fara un sfert, dupa ce ma culcasem la 12 iar intre 3 si 5 dimineata am avut discutii si chiraieli cu pufu care nu mai vroia sa se culce la loc.
Chioamba de somn, m-am urcat in masina si am plecat. Pentru ca habar n-aveam daca gasesc loc de parcare pe undeva pe langa scoala, si mai ales cat ar fi costat treaba asta, am parcat la vreo 10-15 min distanta, la mall.
Odata ajunsa in clasa, m-am asezat si eu intr-un colt de masa. Langa mine s-a asezat o tipa care pare peruana sau chiliana.. ceva de genul, oricum. S-a asezat langa mine, m-am intors si am zambit spre ea, dupa care cu zambetul transformat intr-un rictus, mi-am luat geanta si-am fugit in celalalt capat al clasei. Individa putea ingrozitor, dar ingrozitor, a transpiratie. La 8 si-un pic dimineata!
In dreapta am acum un somalez nu foarte gras, dar care are o burta de somalez, evident, iar in stanga o chinezoaica, care pronunta atat de cumplit, incat atunci cand trebuie sa lucram impreuna, o rog sa-mi spuna mai intai in engleza ce vrea sa zica, pentru ca in germana nu inteleg absolut niciun cuvant. Velly hollible!

In  clasa mai avem 3 tipe care stau cu 2-3 bluze pe ele si cu basmale in jurul capului. Ieri cand au fost 36 de grade (la umbra), ma intrebam cum de nu mor pur si simplu de cald..
Ca sa nu mai zic ca in clasa bate soarele toata dimineata, iar din cauza zgomotului de afara astia tot inchid geamurile. Deci sauna. Trebuie sa mai detaliez cum miroase in clasa pe la ora 10? Tipa aia mirositoare impute toata clasa.

In rest e ok. Profesoara e draguta, colegii par ok si ei, doar caldura si mirosul ma omoara. Ah, si romanca din grupa cealalta.
Ieri in timp ce ii explicam profesoarei ca nu vin joi si vineri, intra peste mine in clasa una si incepe sa turuie: ca Doamneeee, ce bucuroasa e ea ca mai e cineva din Romania ca ea e singura ca i-a murit barbatul in ianuarie si-a ramas si fara parinti si prin cate a trecut ea Doamneeee si ca sta la o prietena de-a ei maritata cu un neamt batran si nazist care o chinuie in ultimul hal si ca sa-i dau nr de telefon ca poate are vreodata nevoie de ceva si ea nu are niciun ajutor de nicaieri ca e singura si ce bineeeee ca m-a intalnit pe mine si ca sa ii spun ce poate sa faca sa ii fie si ei bine si mai ales copilului de 7 ani pentru care a plecat din tara..

Mi-a adus aminte de aia care lalaiau prin metrouri, dar am incercat sa indepartez imediat gandul asta urat. La urma urmelor si eu am fost nou-venita si nu aveam pe nimeni. Nici acum n-am pe nimeni in afara de familia mea disfunctionala.
Tipa mi-a lasat o impresie urata, genul care te stoarce si-ti varsa in carca toate problemele ei.
Se plangea ca n-are bani si ca copilul trebuie sa mearga undeva in timpul zilei, ca nu il lasa cu nenorocitul ala de nazist. I-am sugerat sa vorbeasca cu Jungendamtul, ca ei stiam ca se ocupa cu cazuri de genul asta. Mi-a zis ca da, ii  platesc aia taxele de la hort si asa mai departe.
I-am zis ca o sa-l rog pe mascul sa vorbeasca cu cunoscutii lui sa vada daca are cineva nevoie de ajutor pe la vreo pizzerie sau restaurant. La care ea a zis daaaaa, ce bine ar fi daca as avea un serviciu, as putea sa merg vreo doua ore, asa, dar cel mai bine ar fi sa astept sa termin cursul si sa imi gasesc un minijob dimineata cat e copilul la scoala.
Ok, si atunci daca apartamentul ti-l va plati statul, daca primesti ajutor pentru scoala copilului, daca primesti bani sa mananci, pentru transport si asa mai departe, ce plm vrei de la mine?? Cu ce sa te ajut eu?? Ok, inteleg ca statul iti da bani exact cat sa nu mori, si ca in felul asta nu-ti permiti sa cumperi nici macar o pereche de ciorapi odata la 3 luni, dar eu ce pot sa-ti fac?
Nu mi-am exprimat gandurile verbal, dar probabil ca s-a citit nedumerirea pe figura mea.
In fine, ieri am terminat cursul si-am plecat spre casa. Cand am iesit din cladire si-am dat de soare, am zis ca lesin, dar m-am abtinut, pentru ca daca atingeam asfaltul cred ca incepea sa miroasa a bacon prajit.

Cu chiu-cu vai am ajuns la masina. Pfoaaa, ce racoare in Mall! Ce racoare in garaj! Cat de bine a fost sa ma urc in masina rece si sa plec cu geamurile deschise dar nu spre casa din nefercire, ci spre supermarket, ca aveam de facut niste cumparaturi. Da, stiu.. ziua mea si tot eu am fost aia chinuita :))
Pe scurt: am ajuns acasa distrusa. Eu n-am mai avut parte de asemenea temperaturi de acum 3 ani de cand am plecat, uitasem cum este sa mergi pe strada si sa simti ca te arde pielea de parca ti-ar curge ulei incins pe corp.

Ca sa scurtez povestea chinurilor de nedescris prin care am trecut ieri: am ajuns acasa, am facut un dush, am mancat, am baut multe chestii reci, am iesit un pic la plimbare pe seara cand s-a intunecat a furtuna si-a inceput sa bata vantul, am baut niste bere, ne-am uitat la 21 jump street si-am facut sex.

Dushul, sexul si berea au fost partile placute ale zilei mele de nastere :)) nici n-as fi putut sa-mi doresc mai mult pe caldura asta.

Azi-dimineata am gasit loc de parcare in apropiere si nici n-a trebuit sa platesc 😀
Cand a venit si romanca, m-am dus la ea sa ii spun ca ieri seara cand m-a sunat, eu ii culcam pe copii si de-aia n-am raspuns.
As fi putut sa o sun inapoi, ca am vazut apelul la 10 minute dupa aia, dar n-am avut chef.
Cum m-a vazut a inceput sa imi spuna ca ea nu are bani si ca nu poate plati kaution pentru apartament, si ca statul ii va da bani pentru asta, dar abia peste 2 saptamani si ca ea nu mai poate astepta atat de mult pentru ca o distruge psihic nazistul.
Fuck me! Habar n-aveam ca statul german poate sa-ti plateasca garantia cand inchiriezi un apartament, ca daca stiam faceam si eu cerere in loc sa ne imprumutam peste tot ca sa scoatem banii cand am avut nevoie sa ne mutam.

In fine, i-am taiat elanul si i-am zis ca nu am cu ce sa o ajut, pentru ca noi traim 4 oameni din salariul masculului, salariu care nici macar nu-i asa grozav, abia ne ajunge sa platim cheltuielile casei plus gradinita pumpkinei.
La care ea incepe sa planga ca are niste bijuterii si ca o sa le vanda sa faca rost de bani, dar nici nu stie unde sa le vanda..
Cand i-am zis ca fix in centru in Nurnberg sunt case de amanet, a zis „aaaa, in Nurnberg…”. Pai pula mea, asta cred ca vroia sa-i dau eu 1000 de euro si sa-mi lase mie garantie aurul ei. Asta in cel mai rau caz, ca in mod normal ar fi trebuit sa-i ofer banii imprumut imediat.
Daca a vazut ca nu merge, s-a dus in clasa si nici n-am mai vazut-o de-atunci.
Deci impresia mea de ieri a fost foarte corecta, nu ma mai simt prost acum pentru ca ieri n-am avut nici  macar o clipa intentia sa empatizez profund cu ea.
Asa i-am zis si masculului ieri seara cand i-am povestit faza. I-am zis ca pur si simplu abia gasesc resurse de energie pentru a rezolva problemele pe care le am eu, d-apai sa ma mai inham la problemele altora..

Azi drumul spre casa a fost mult mai scurt (n-am prins decat 2 stopuri, foarte aproape de casa, ieri le-am prins pe toate) si sunt doar vreo 33 de grade. Adica chiar daca n-am putut tine mainile pe volan si m-am ars cu metalul centurii de siguranta cand m-am urcat in masina, a fost totusi mai bine ca ieri.
Masculul a plecat cu treaba iar eu am ramas cu maimutele acasa. Sper sa se intoarca repede sa mergem la o inghetata pe undeva.

38


Fuck. In noaptea asta e ziua mea, implinesc 38 de ani. Da’ nu asta e motivul deprimarii mele, ci temperaturile de maine. Azi au fost 33 de grade, maine or sa fie la fel. Dar nici vremea de-afara nu e motivul principal, ci faptul ca va trebui sa circul cu busul.
Busurile in Germania au fix 6 gemulete inalte de o palma (de-a mea), care nici macar nu se deschid complet, ci doar se rabateaza un pic. Si asta-i tot.
Presupun ca voi lesina un pic in drum spre casa, si ma voi prezenta la sarbatorirea zilei de nastere, putin verzuie.

Vorbisem cu masculul sa vina sa ma ia de la scoala cand se trezeste pufulakis, dar  nu cred ca are sens sa tarasca copiii prin canicula doar ca sa nu mor eu. Iar eu cu masina nu stiu daca are rost sa plec, fiindca o sa platesc parcarea de-o sa ma usture curul, pentru cele 4 ore de scoala, hai 5, ca parcarea e destul de departe. Mult mai departe decat statia de bus.

Si totusi, cred ca prefer sa platesc mizeria de parcare si sa tropai prin soare un sfert de ora decat sa mor pe drum..

In alta ordine de idei: dupa ce masculul a cedat nervos si mi-a prezentat cadoul mai devreme (adica aseara), azi l-am intrebat daca pot sa-mi cumpar si pantofi 😀
A oftat si-a zis „da” :)))
Cadoul de anul asta a fost super-inspirat, sunt foarte, foarte fericita cu noul meu scaun de masaj 😀
:D:D:D:D:D:D:D:D
De fapt nu-i chiar scaun-scaun, ca n-am mai fi avut unde sa-l punem si pe ala, e o husa care se pune pe orice fel de scaun, si face masaj shiatsu cu niste bilute care se si incalzesc daca vrei. Are si vibratii, da’ inca n-am descoperit daca masaj + vibratii= masaj mai misto, sau nu. Eu l-am lasat doar sa ma biluteasca pe tot spatele vreo ora si ceva. Si pentru ca-s taranca si-am mai recunoscut asta, aseara iar am intrat ca vaca in trifoi si-am zis ca neeeeh, mai bine il pun pe fotoliu, ca las fotoliul pe spate si in felul asta stau mai bine. Am stat mai bine o pula, ca azi am prezentat niste frumoase vanatai pe si pe sub omoplati, de-a ras masculul de mine si cu curul.
Partea buna este ca in zona lombara n-aveam cum sa ma urc prea tare pe el, asa ca n-am vanatai si mi-a trecut si durerea de spate 😀
In mod normal eu n-as fi dat niciodata atat de multi bani pe ceva, indiferent ce-ar fi, norocul meu este ca masculul n-are apasari d-astea.
Bine, cred ca omul s-a saturat sa ma auda vaitandu-ma de spate si privindu-l semnificativ gen: pune bah mana si fa-mi masaj! Oricum privirile mele erau complet irosite pe soriciul lui, ca nu-mi face masaj decat (poate, daca-s norocoasa) o data pe an. In rest prefera sa ma trimita la salon, cand vede ca nu o mai scoate la capat cu mine.

Dar ce mai conteaza care i-au fost intentiile.. aseara dupa muuuuult, foarte mult timp, nu m-a mai durut spatele. Ca pe mine ma doare non-stop. Probabil ca daca as fi avut bani, mi-as fi inecat durerea in alcool si pastile, dar cum nu-mi permit asta, pentru mine e ceva anormal sa NU ma doara.
M-a jenat un pic aseara pe la omoplati, dar am zis ca-i din cauza ca toti muschii mei erau facuti ghem, prin urmare am stat latzita pe aparat, de m-a batut asta mai rau ca pe schnitzele.
Ma gandesc acum ca o fi de vina si spatele meu oarecum costeliv, ca daca aveam ceva carnita, nu ma mai freca ala pe oase pana ma invinetea.

Azi dupa-masa, ingroziti de perspectiva de-a ii tine pe puradei inchisi in casa pe caldura asta, am zis ca cel mai bine mergem cu totii la strand.
Masculul l-a supravegheat mai mult pe pufu, ca n-a vrut sa accepte oferta pumpkinei de a se da cu ea pe „potogan”. N-am poze cu potoganul in chestiune, dar pot spune ca e inalt asa, cam pana pe la etajul 2 si e destul de abrupta coborarea. Destul cat sa te intrebi „ce plm caut eu aici?” atunci cand vezi ca se apropie vertiginos apa din bazin.
Ah, si apa din bazin are 24 de grade, destul cat sa inceapa pumpkina sa dardaie din toate maselele dupa vreo 4 coborari d-astea in tromba.

Masculu’- baiat destept- a zis ca e prea rece apa pt el, asa ca si-a petrecut timpul stand cu fundul pe marginea tigaiei in care se balaceau puradeii mici, cu picioarele in apa care-i ajungea pana la glezne. Umbra, racoare, frumos.. eu in schimb am inghitit apa, mi-a intrat de cateva ori si in nas de-am zis ca-mi lichefiaza creierii clorul din bazin, ca sa nu mai spun ca de vreo 2 ori m-am trezit cu sutienul pe langa tzatze si cu chilotii intrati adanc in cur, din cauza fortei cu care izbeam apa. N-a remarcat nimeni, dar m-a enervat pe mine.

Pe pumpkina n-au deranjat-o chilotii intrati in fund si nici bustiera rulata in jurul gatului. Ah, si asta e alta chestie care ma enerveaza: pumpkina nu vrea sa mearga la bazin fara bustiera. Toate fetitele au, indiferent de varsta, daca sunt mai mari de un an. Dar in general astea mici au costume intregi.
Eu nu inteleg chestia asta, de ce le-o place sa stea cu textila aia uda pe ele, cand ar putea foarte bine sa nu. Parca vad ca imediat ce-or sa aiba ce indesa in sutiene, or sa vrea sa faca topless.

I-am zis pumpkinei ca nu-i frumos sa iti arati partile intime asa, una-doua, si mai ales necunoscutilor, insa nu i-am zis niciodata ca goliciunea ar fi rusinoasa. Eu ma plimb goala prin casa cand intru sau cand ies de la dush, si nu fac caz de asta. In fine, e posibil sa fie si o chestie de emancipare pentru puradelele astea mici. Daca-si pun sutien, se simt mai mari, tin minte ca si eu am fost tare mandra de primul meu costum intreg, dar eu aveam vreo 10 ani pe vremea aia si-as mai fi putut sa port doar slip inca vreo 3-4 ani, ca eram ca o scobitoare.

Stai ca divaghez rau de tot. Nu-i de mirare, dupa ce mi-am zdraganit toate alea pe potoganul vietii si m-am copt binisor pe toate partile pana am ajuns acasa.

Pornisem de la caldura. Pai e cald! Sigur ca nu se compara cu temperaturile din Bucuresti, dar aici eu simt 20-21 de grade ca pe 30 in Ro. La 33 de grade ce naiba sa mai zic?

Maine sper sa reusim sa bem o bere pe undeva dupa-amiaza. De tort n-am chef, poate ca pare ciudat ce spun, dar urasc torturile de ziua mea. Cand eram mica si n-aveam parte pe motiv ca eram in vacanta la bunici, as fi dat orice sa-mi sarbatoresc si eu ziua, dar acum pe cuvant ca ma lasa rece partea asta.
Imi place sa primesc cadouri si sa fiu cu piticii langa mine. Iar daca masculul se poarta frumos, cu atat mai bine! Daca ii am pe mutzunachi astia mici sa rada la mine cu toti dintisorii, sunt fericita.

Ah, si vroiam sa mai zic ceva: acum 2 ani pe vremea asta il concepeam pe pufulakis. De atunci incoace, ziua mea este absolut speciala 😀

Hai sa traim!

la strand


Pumpkina a capatat culoarea unei gogosi prajite astazi la strand 🙂
Azi-dimineata era frig, ca de obicei, insa pe la pranz deja se incalzise simtitor, o zi de balacit in apa mi s-a parut a fi cea mai buna solutie pentru maimutoii mei asa ca i-am impachetat imediat ce s-a trezit pufulakis pe la 1. Bine, „imediat” este un termen relativ atunci cand ai doi copii. Pe la 2 fara un sfert am reusit sa iesim pe usa.
Pumpkina a vrut sa care in noul ei troller cu barbie, cateva dintre lucrurile pentru plaja, iar eu am fost mai mult decat fericita ca a luat hotararea asta. Pentru ca geanta de plaja ar fi fost prea grea sa o agat pe carut, iar de carat, zau ca nu-mi suradea deloc. Chiar si asa, cu un prosop si patura usoara, din izopren mai putin, genta s-a mai usurat si-am putut sa o pun pe carut.
Am facut o oprire la magazin sa cumpar paine cu stafide, fructe si biscuiti pentru ei, inca un drum la banca (asta nu era pe traseu) ca sa scot bani de intrare, si pe la  2 jumate intram gloriosi pe poarta strandului.

Pumpkina si-a gasit imediat colegi de gradinita cu care sa se joace, iar eu m-am asezat pe cimentul de pe marginea bazinului si m-am uitat la pufu care timp de 4 ore a turnat apa din stropitoare intr-un pahar de plastic.
L-am scos la un moment dat din bazin pentru ca atunci cand am ajuns, i-am tras peste pampers un chilot de baie pentru bebelusi. Dar e inca mare pentru funduletul lui mic, asa ca s-a umflat pampersul ala si-l strangea rau. L-am lasat vreo jumatate de ora sa alerge in putza goala prin imprejurimi, timp in care i-am mai dat cate ceva sa manance.
I-am pus pana la urma pampersul special pentru bazin (ultimul din pacate) si l-am bagat din nou in apa.
In mod uimitor, desi am cam alergat dupa el atunci cand s-a hotarat sa linga toata apa din niste gauri ale unui capac de canal si tot fugea acolo cum il puneam jos, si desi a trebuit sa imping carutul la deal in timp ce pumpkina maraia ca o doare burta si picioarele, si ca trollerul se rasuceste, si ca ea nu mai poate, nu ma simt chiar terminata complet.

E mult mai relaxant sa merg cu ei la strand (desi nu e chiar langa casa), decat la piscina unde avem timp limitat si trebuie sa trag de ei sa-i dezbrac la venire, sa-i imbrac la plecare si intre timp sa stau cu ochii pe ceas. Ca sa nu mai zic ca e muuult mai ieftin. Pe o zi de strand am dat 4,5 euro, pe o ora la piscina am dat 8 euro acum cateva seri.

Ei s-au bucurat ca au putut sa se balaceasca mult, eu am fost fericita ca au ceva de facut si ca nu maraie incontinuu ca vor aia sau ailalta.

Chiar daca incep scoala saptamana viitoare, daca timpul tine cu noi, ii mai duc, acum ca au terminat astia de refacut straduta care duce spre strand, ca datile trecute am ocolit juma’ de oras sa ajung acolo cu ei.

Ah, si pentru ca inca nu am spalat vesnicul costum negru intreg, cu care merg la bazin, a trebuit sa-mi pun unul din alea de dinainte de pufu. Adica unul din doua piese. Din fata n-arat rau deloc, din profil sunt un pic cam durdulie pe burta si pe solduri, dar daca stau cu camasa pe mine (una alba si lunga din in, foarte subtire), arat chiar promitator :)))

A fost mai naspa spre sfarsit, cand pufu m-a umplut de apa si noroi, de-a trebuit sa flescaiesc de tot camasa sa scot pamantul de pe ea. Am stat doar in costum si-am supt burta cu stoicism vreo ora :)))) N-a contat prea mult, oricum a trebuit sa  ma aplec dupa pufu si m-am dat de gol. Ah, ca sa nu  mai zic ca de la cimentul ala zgrunturos, ma ustura si-acum fundul si am doua pete mari si purpurii pe buci. Deci am fost o viziune, nu alta :)))

bvuuuuum


Pufu a inceput sa asculte povesti. Sunt extrem de scurte si toate sunt despre masini, dar asculta cu foarte mare atentie si se amuza atunci cand masinile fac zgomote ciudate in poveste :))
Ma gandam ca fiind inconjurat de atatea barbies si lillifee si desene cu barbies si nenumarate alte zane si printese, nici n-o sa se uite la vreo masinuta vreodata. Numai ca pufu e obsedat de masini. Pe cuvant.
Inca de asta-iarna cand il scoteam la plimbare pe jos, el incerca sa se urce in diverse masini parcate prin fata blocului. Cand trece pe langa una mai fatzoasa, o cauta pe la surubele, pe la roti, pe la bara din spate, incearca sa deschida usile sa se urce si e foarte suparat cand vede ca nu pleaca la plimbare cu masina.

Acum are patru mari obsesii: iepurasul de plus cu care doarme, paturica, tedy (adica orice tip de ursulet) si masinile.

Azi-dimineata a primit niste masinute de la nepota-meu. Doamne cat de fericit a putut fi! Chiuia de bucurie si se uita la mine cu ochii mari si razatori 🙂

Sper sa nu urmeze robotii, ca aia chiar ca nu-mi plac. Cu masinile simpatizez, ca’ cu terminatori si cyborgi nu prea.