Ma uit pentru a nu stiu cata oara la „jeux d’enfants” si ca de fiecare data raman cu zambetul pe buze. Visul iubirii fara sfarsit exista doar in filme ca asta, exista doar pe fundul betonului, intr-o sarutare incremenita pentru totdeauna.
Imi place.
N-as putea niciodata sa ma uit la Titanic fara sa ma cracanez de ras, de exemplu. Pentru ca este atat de voit romantic si atat de comercial, ca n-am reusit niciodata sa trec de trailer.
Ma simt bine. Am inceput sa citesc „The man upstairs” de P.G. Wodehouse. Este o colectie de povestiri, si rad ca nebuna citind-0. Imi place la nebunie autorul.
Astept cu interes sa-i treaca mucii pufosului, desi mai dureaza un pic. Azi am fost la doctor cu amandoi, pentru ca pumpkina desi lua antibiotic de 2 zile, tot facea febra 40 in mod constant, iar de dimineata a facut si pufu 39.
Doctorul ne-a linistit spunandu-ne ca e o viroza si ca nu trebuie sa ii mai dam antibiotic pumpkinei (asta dupa ce i-au facut analiza sangelui), trebuie doar sa pompam paracetamol in ei daca fac febra.
Asa ca este o veste buna. Pufosii s-au jucat azi-dupa masa vreo ora prin sufragerie. Pufu tropaia in patru labute, radea si fugea de sora-sa, iar sora-sa se prefacea ca vrea sa-l prinda.
La un moment dat pumpkina a cedat, obosita ( e era dupa 3 zile de febra, mititica) dar pufu a continuat sa se invarta in jurul covorului pana l-am dus in bucatarie sa-i dau sa manance.
A cazut lat imediat dupa aia, dar s-a trezit cu forte proaspete juma’ de ora mai tarziu, sa mai traga cateva ture prin casa.
Ma bucur ca astia doi se iubesc asa tare. Pufu e turbat dupa sora-sa, numai cu ochii pe ea sta, iar pumpkina il mangaie si-l dragaleste. Azi ii spunea ca il iubeste si ca e bebe al ei 🙂
my own private coconut island 